Capital: Ce stiati sa faceti in domeniul resurselor umane cand v-au angajat pe postul de director la Coca-Cola?
Adrian Cojocaru: Era un job total diferit fata de ceea ce ma gandeam ca as vrea sa fac in viata. Pentru mine, semnificatia activitatii de resurse umane era sinonima cu aceea de personal. Eram convins ca nu o sa lucrez la personal unde imi imaginam ca trebuie doar sa muti hartii dintr-o parte in alta.
Capital: Ce v-a determinat atunci sa candidati si sa acceptati postul de director de resurse umane?
Adrian Cojocaru: In 1993, Coca-Cola era singura investitie majora din Romania. Era un fel de vis, pentru toata lumea.
Capital: Care credeti ca a fost motivul pentru care au angajat un inginer, total nepregatit in domeniul resurselor umane?
Adrian Cojocaru: Cred ca a contat sinceritatea. Am recunoscut ca nu stiu absolut nimic despre resursele umane, dar ca vreau sa invat. Imi doream cu ardoare sa lucrez intr-o companie de acest calibru si sa-mi construiesc o cariera. Eram deschis sa invat, sa-mi asum riscul si sa fiu performant.
Capital: Firma a investit in pregatirea dvs.?
Adrian Cojocaru: Coca-Cola a fost o scoala extraordinara. Instruirea s-a efectuat in strainatate pentru ca s-a dorit aducerea mea rapida la nivelul unui manager de resurse umane din vest. M-am pregatit nu numai strict in domeniu, ci pentru afaceri in general: finante, vanzari, management general…Nu poti fi competitiv in conducerea resurselor umane daca nu cunosti afacerea. Au fost ani extraordinari in cariera mea.
Capital: De ce ati plecat la Unilever, daca jobul de la Coca-Cola va oferea satisfactie?
Adrian Cojocaru: Unilever era intr-o expansiune extraordinara in Romania, iar provocarea era mare. Trebuia sa inlocuiesc managerul strain de resurse umane. Pentru a putea face fata cerintelor unui astfel de post, Unilever imi oferea sansa de a lucra o perioada de timp in SUA. Aproape un an am lucrat ca manager de proiecte in resurse umane la un centru de cercetare al companiei, in New Jersey. Alte trei luni am lucrat la Rotterdam, ca manager de resurse umane la sediul Central & Eastern Europe din Olanda.
Capital: V-au oferit si un salariu mult mai mare…
Adrian Cojocaru: Cand iei decizia sa pleci la o alta companie, argumentul nu este salariul. Trebuie sa te atraga continutul jobului, pentru ca important este ceea ce faci, satisfactia personala. La Coca-Cola eram bine platit, apreciat de oameni si foarte atasat de companie. De aceea a si durat ceva timp – cinci luni – pana am luat decizia de a pleca in alta parte.
Capital: Multi spun ca angajatii din companiile multinationale sunt storsi ca lamaia, dupa care sunt rejectati fara mila.
Adrian Cojocaru: Aceasta senzatie vine de la insatisfactia jobului, din faptul ca faci ce-ti cere altcineva si nu-ti insusesti acel lucru.
Capital: Ai alta solutie intr-o companie multinationala? Cata libertate de actiune iti este permisa?
Adrian Cojocaru: Exista foarte multa disciplina intr-o firma de acest gen. Atata timp cat respecti regulile, te aliniezi la obiectivele de business, totul este in regula. Ai libertatea de a inova, de a fi creativ.
Capital: Ce v-a determinat sa plecati, patru ani mai tarziu, la Mars?
Adrian Cojocaru: In America am facut un studiu comparativ asupra diverselor companii, practici de lucru. Mars a fost una din cele pe care le-am admirat pentru ca este o firma de familie cu o cultura organizationala extrem de puternica. La un moment dat, fiecare om isi pune intrebarea la ce companie i-ar placea sa lucreze. Teoreticienii spun ca in viitor oamenii se vor indrepta catre acele organizatii in care isi pot indeplini aspiratiile si obiectivele. Accentul se va muta pe ceea ce vor putea face, pe implicarea in afacerea firmei, pe atasamentul fata de valorile ei. La Mars m-a atras spiritul antreprenorial. Cei care lucreaza in aceasta companie sunt foarte mandri ca fac parte din ea. Patronii nu spun oamenilor angajati, ci asociati.
Capital: Acum raspundeti de strategia de resurse umane pentru un numar important de tari din Europa.
Adrian Cojocaru: Modul de lucru este foarte provocator. Ai de a face cu oameni din culturi diferite, cu valori diferite. Diferentele de mentalitate sunt extraordinar de mari si trebuie sa stii sa lucrezi cu fiecare in asa fel incat sa lasi posibilitatea sa-si manifeste creativitatea. Postul este foarte solicitant, intr-adevar. Cam jumatate din timpul unei luni sunt plecat din tara.
Capital: Cand mai aveti timp sa traiti si pentru dumneavoastra?
Adrian Cojocaru: Marea problema este aceea de a realiza un echilibru intre viata profesionala si cea personala. Cand optezi pentru un asemenea post insa iti asumi acest risc. Stii insa de la inceput ce te asteapta, pentru ca ti se spune precis ce ai de facut. Relativ putinul timp liber de care dispun il dedic fetitei mele, Ilinca Maria, care are numai 9 ani. Sunt, de asemenea, un colectionar impatimit. De la muzica pana la fluturi exotici, imi place sa colectionez tot felul de lucruri frumoase pentru care am o casa suficient de mare pentru a le pune in valoare.
Capital: Ce perspective mai poti avea in cariera o data ajuns in top?
Adrian Cojocaru: Obiectivul meu este sa trec in managementul general, pentru ca am acumulat multa experienta in afaceri.