Angajaţii la stat îşi umflă salariile de trei-patru ori, cu ajutorul stimulentelor şi primelor. Funcţionarii primesc un procentaj din impozitele şi amenzile încasate, ajungând să câştige cât un manager de multinaţională. Cea mai mare parte a fondurilor suplimentare sunt alocate netransparent, rămânând ascunse de ochii contribuabililor, care le suportă.
Salariile angajaţilor din ministere ar trebui să fie, potrivit legii, între 500 şi 2.000 de lei. În realitate însă, un funcţionar încasează sume de câteva ori mai mari decât cele din cartea de muncă, graţie sistemului de sporuri, prime şi stimulente.
De exemplu, un comisar al Gărzii de Mediu din Tulcea a câştigat 78.000 de lei în 2006, potrivit declaraţiei de avere, în timp ce veniturile din salariul de bază ar fi trebuit să fie sub 18.000 de lei. La câştiguri similare pot ajunge şi angajaţii de la Garda Financiară, ANAF sau Protecţia Consumatorului. Printre cei mai câştigaţi în urma aplicării sistemului de stimulente sunt chiar angajaţii Ministerului Finanţelor, care obţin de aproape trei ori salariul de bază. Cel mai mult se îngroaşă salariul la nivel de director.
Ascultati si imnul functionarilor publici, publicat pe site-ul Sindicatului National al breslei!
Principiul este că orice instituţie de stat căreia i s-a dat dreptul să perceapă amenzi beneficiază de 15% – 25% din încasări pentru „stimularea angajaţilor“. Şi aceasta deşi încasarea amenzilor şi a taxelor reprezintă atribuţia de bază a funcţionarilor respectivi. Cea mai mare problemă este lipsa de transparenţă, dar şi modul discreţionar în care stimulentele se alocă de către conducătorii departamentelor. Stimulentele reprezintă „grosul“ surselor din care sunt completate veniturile din salarii, depăşind, în majoritatea cazurilor, salariul din cartea de muncă. În plus, acestea nici nu sunt impozitate la angajator, nefiind incluse în fondul de salarii. Pe lângă salariu şi stimulente, funcţionarii publici primesc şi majorări de vechime – până la 25% din veniturile de bază, sau de conducere – până la 55% din salariu, dar şi sporuri care ar face să zâmbească un angajator privat: sporul „de ecran“ (utilizarea mai mult de patru ore pe zi a calculatorului), de radiaţii şi de folosire a limbilor străine. Iar la sfârşit de an, salariile pentru posturile bugetate, dar neocupate, se împart între angajaţii existenţi.
Fonduri deturnate din buget
Mai toţi funcţionarii din ministere şi din agenţiile cu atribuţii de control ajung să încaseze lunar cel puţin încă odată şi jumătate salariul de bază. Sumele sunt plătite din „fondurile de stimulente“, unde se virează procente bune din încasările statului. În acest domeniu, regulile de transparenţă a informaţiilor nu se aplică. Potrivit actelor normative care le reglementează, „fondurile de stimulente se constituie în venituri extrabugetare“. Ceea ce înseamnă că nu apar în bugetul de stat. Reprezentanţilor FMI le-a fost la fel de greu să vadă detalii despre aceste stimulente, atunci când au încercat să afle dacă sunt cuprinse în calculul bugetelor şi ce impact au asupra deficitului. Câştigurile reale nu ies la lumină nici cu ajutorul declaraţiilor de avere.
Pe lângă efectul de umflare a salariilor, cu repercusiuni asupra consumului şi inflaţiei, sistemul de stimulente are şi alte efecte în detrimentul contribuabililor: funcţionarii caută cu orice preţ să dea amenzi. Constantin F., de 30 de ani, patronul unei microîntreprinderi, povesteşte că, în urmă cu câţiva ani, a primit o amendă pentru că plătise „mai mulţi bani“ în contul TVA. Deşi greşise în favoarea statului, amenda i-a fost aplicată de funcţionarii Administraţiei Financiare după ce au „constatat“ discrepanţele dintre chitanţa de la trezorerie şi documentele contabile. „Este un conflict de interese. Funcţionarii doresc să găsească nereguli tocmai pentru a primi aceste stimulente, ca procente din amenzile încasate“, susţine avocatul Petru Buzescu.
Perseverenţa funcţionarilor în a găsi nereguli la controale reiese şi din raportul anual al Gărzii Financiare. Anul trecut, au fost realizate 173.350 de controale, fiind găsite nereguli în aproape 80% (135.982) din cazuri. Amenzile încasate s-au ridicat la 178,5 milioane lei, la care s-au adăugat mărfuri confiscate de încă 103,8 milioane lei. Fondul de stimulente reprezintă 15% din amenzile încasate, plus 7% valoarea bunurilor confiscate. Rezultă că fondul de stimulente a depăşit, în 2007, 34 de milioane de lei. Fiecare din cei 1.508 salariaţi ai Gărzii a fost „stimulat“, în medie, cu 1.800 lei lunar, adică două salarii medii pe economie. Şi asta fără a lua în calcul salariul de bază: 2.000 de lei, fără sporuri.
O situaţie similară se regăseşte la Garda de Mediu, unde fondul de stimulente ajunge la 25% din amenzile încasate. Potrivit raportului anual al instituţiei, amenzile au depăşit 80 de milioane de lei, rezultând astfel circa 20 de milioane pentru primele celor 750 de angajaţi. Pe lista instituţiilor care practică sistemul stimulentelor „din încasări“ se află şi Ministerul Sănătăţii, şi casele de pensii, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor, Apele Române sau Administraţia Fondului de Mediu.
Avocatul Petru Buzescu atrage atenţia că, în Statele Unite, bonusurile „din realizări“ pentru funcţionarii publici au fost eliminate printr-o decizie a Curţii Supreme, care a considerat că misiunea funcţionarilor este să încaseze veniturile statului, şi pentru asta îşi primesc salariile. Deci nu este cazul să fie plătiţi în plus, în funcţie de încasări.
Declaraţii de avere cu secrete
Funcţionarii publici trebuie să completeze declaraţii de avere. La rubrica venituri a acestora, ar fi trebuit să se vadă şi sporurile uriaşe. Însă, în majoritatea covârşitoare a declaraţiilor, la rubrica venituri, în locul sumelor concrete, este trecut „conform fişelor fiscale“ – documente ce nu pot fi consultate decât de ANAF. Există însă şi câţiva funcţionari care şi-au completat corect declaraţiile şi care recunosc – negru pe alb – că au încasat lunar, salarii de trei-patru ori mai mari decât cele de bază.
TOMA GHEORGHIŢĂ – şef serviciu în cadrul Direcţiei impozite indirecte din Ministerul Finanţelor, a completat în declaraţia de avere pe 2006 venituri anuale de 58.180 lei. Salariul de bază pentru o astfel de funcţie era, în 2006 de 1.382 lei pe lună (16.584 lei pe an).
Satmari Gheorghe – şef serviciu la Direcţia de reglementări contabile din Finanţe şi-a completat, în declaraţia de avere, un venit de 50.670 de lei. Salariul de bază a fost tot de 1.382 lei lunar.
Ceico Tănase – comisar la Garda de Mediu pe Delta Dunării şi-a completat în declaraţia de avere venituri pe 2006 de 78.000 de lei. Salariul de bază al unui comisar a fost de 1.476 lei pe lună.
1,4 mil. de persoane lucrează pe posturi finanţate de la buget. Acestea reprezintă aproape o treime din totalul de 4,7 milioane de salariaţi din România. Numărul celor care trăiesc de pe urma banilor plătiţi de stat este completat de circa 5,5 milioane de pensionari.
700% este creşterea costurilor salariale, din domeniul administraţiei publice şi apărării, faţă de anul 2000. În sectorul privat, costurile cu forţa de muncă au crescut, în medie, de numai 4,5 ori în aceeaşi perioadă.
«Sunt foarte mulţi angajatori, în special cei de la stat, care acordă stimulente salariaţilor, aproape
de trei ori salariul de bază.»
Paul Păcuraru, ministrul Muncii
«Noi avem sporuri mai mari decât fondul de salarii. Când mai votăm tichete cadou, prime de vacanţă, sporuri, gândiţi-vă la această situaţie halucinantă.»
Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor
Efecte în lanţ transmise în inflaţie şi deficite
Tot mai mulţi angajaţi ameninţă cu greve şi proteste, fiind nemulţumiţi de sporurile salariale promise de Guvern pentru 2008 – de circa 11%. Cum 2008 este an electoral, sindicaliştii speră să obţină majorări chiar de 30%.
Principalul argument în favoarea acestor solicitări este „nivelul scăzut al salariilor“, fiind invocate nivelurile minime, cum ar fi cele de 500 de lei pentru un debutant în sectorul public. Când vine vorba de majorări însă, toată lumea pare să uite de sistemul de sporuri şi de stimulente care face ca sumele încasate în plus să fie de două-trei ori mai mari decât cele aprobate de Guvern. „Faţă de anii trecuţi, salariile au crescut şi nu se mai află la un nivel dezastruos. Sunt însă împărţite în mod inegal, iar nivelurile reale nu au ajuns niciodată pe masa discuţiilor, în cei şapte ani de când se lucrează la proiectul privind Legea salarizării publice“, spune Sorin Ioniţă de la Societatea Academică din România.
Datele Institutului Naţional de Statistică arată că, în luna ianuarie, angajaţii din administraţia publică şi cei din apărare s-au aflat pe locul trei în topul celor mai mari câştiguri în funcţie de numărul de ore muncite, fiind depăşiţi doar de angajaţii din bănci şi de cei ai companiilor de transporturi aeriene. Faţă de 2000, cheltuielile directe cu forţa de muncă au înregistrat cea mai mare creştere în sectorul public – peste 700%, faţă de 436% în sectorul intermedierilor financiare sau 450% în transporturi, celelalte domenii cu salarii de „vârf“.
În condiţiile în care numărul bugetarilor se ridică la circa 1,4 milioane, adică o treime din totalul salariaţilor, majorările salariale ale acestora sunt responsabile în mare parte pentru boomul consumului din ultimii ani. Iar acesta a contribuit la reinflamarea inflaţiei şi la adâncirea deficitului de cont curent.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a atras atenţia în repetate rânduri că sporurile salariale nu trebuie să depăşească productivitatea, care, în sectorul public, nici măcar nu poate fi definită. Datele statistice arată însă că majorările salariilor de la stat, incluzând sporuri şi prime, au fost net superioare celor din sectorul privat şi creşterii de productivitate din acest sector.
În plus, mare parte din sporurile şi primele acordate bugetarilor nici nu figurează în buget la acest capitol, fiind „deghizate“ în fonduri cu destinaţie specială – cum ar fi stimulentele sau în transferuri de la bugetul de stat. Prin urmare, asupra acestora nu se plătesc contribuţii sociale. De altfel, ministrul muncii, Paul Păcuraru a dat exemplu sectorul de stat atunci când a încercat să justifice introducerea contribuţiilor sociale pentru orice tip de venituri. „Stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor unitatea nu calculează CAS-ul, contribuţia de şomaj şi nici contribuţia pentru constituirea fondului de asigurări sociale şi de sănătate“, se arată într-un act normativ emis de Guvern privind fondul de stimulare de la Garda de Mediu.
Indicatori afectaţi
7,97% a fost inflaţia înregistrată în perioada februarie 2007-februarie 2008. Cererea mai mare, alimentată de salarii mărite, nu ţine pasul cu creşterea producţiei. În martie 2007, s-au înregistrat rate anuale ale inflaţiei şi sub 4%.
1,12 miliarde euro a fost diferenţa dintre importuri şi exporturi în luna ianuarie. Creşterea deficitului comercial este explicată, în parte, de cererea sporită de alimente şi autoturisme din străinătate.
+84,9% a fost creşterea consumului populaţiei faţă de 2000. În spatele creşterii economice peste media UE se ascunde tocmai consumul, susţinut de importuri.
26% a fost creşterea cheltuielilor salariale prevăzută de Guvern în bugetul iniţial pe 2008.
Inventivitate pe banii contribuabililor
SPOR DE ECRAN
Proiectul de statul al funcţionarilor care lucrează la Fisc prevede un spor de 15% din salariul de bază pentru cei care petrec mai mult de patru ore în faţa calculatorului. Sindicaliştii spun că proiectul are şanse mari să fie adoptat.
SPOR DE LIMBI STRĂINE
Acelaşi document va „institui“ şi sporul de limbi străine pentru lucrătorii ANAF. Pentru posturile în care e necesară cunoaşterea unei limbi străine, se va da un spor de 10%. În sectorul privat, cunoaşterea limbilor străine nu numai că nu este plătită în plus, dar este una din condiţiile pentru angajare.
SPOR DE RADIAŢII
Deşi petrec cel mai mult timp la birou, funcţionarii publici s-au trecut pe lista celor care îşi desfăşoară activitatea în „condiţii vătămătoare“ pentru sănătate. Cel mai recent este exemplul angajaţilor de la Guvern, care încasează 10% în plus în ziua de salariu, pentru că stau în vecinătatea unor echipamente de comunicaţii radio.
Capital – Editia nr.11, data 19 martie 2008
