În realitate informaţia era un pic diferită, în sensul că se scotea la licitaţie un contract DOAR de depozitare a 600.000 to de grâu, iar anunţul din SEAP era astfel ,,Acord cadru de servicii pentru depozitarea cantităţii maxime de 600.000 to. grâu de panificaţie gradul Ro Nr. 1 Numar de referinta:26288978_2020_PAAPD1138657 ‘’ (SEAP – 23  mai 2020).

Bine, dar în cazul ăsta care mai este ştirea ? Să încercăm să o analizăm poate şi altfel, în condiţiile în care această activitate nu este uşor de interpretat, având în vedere şi caracterul ei secret şi oarecum de înţeles într-o oarecare măsură.

Acum ceva timp, circa o lună să zicem, în plină criză de Covid 19, apărea o ştire pornită de la blogul domnului Remus Borza, care solicita interzicerea exporturilor de produse agricole deoarece ,,Din producția de grâu de peste 8 milioane tone realizată anul trecut (nota- anul 2019), azi mai avem în țară în jur de 700 mii tone, inclusiv cu rezerva de stat. Restul l-am exportat. Având în vedere consumul lunar de peste 175 mii tone, în câteva luni riscăm să rămânem fără pâine. Putem suplimenta porţia de circ, dar s-ar putea să nu țină de foame.(CAPITAL  8 aprilie 2020 – Remus Borza)

Imediat după această ştire, corelat sau nu, apare o decizie controversată a Guvernului prin care se interzic exporturile de produse agricole, măsură urmată de foarte multe discuţii de condamnare a acesteia, atât de o parte a asociaţiilor fermierilor dar cât mai ales de traderi de cereale.

Totuşi a existat şi o categorie profesională, cea a morarilor şi brutarilor din asociaţia Rompan, care a fost în mare mulţumită de respectiva măsură, chiar dacă recunoaşterea a fost mai discretă.

Domnul Aurel Popescu, preşedintele ROMPAN arăta la aceea dată că ,,Noi nu am dorit oprirea exportului de cereale în aceste condiţii (nota noastră – dar în care condiţii?). Contractele care sunt încheiate şi în derulare trebuie să rămână, pentru că traderii au pierderi masive. Noi am dorit să avem siguranţa că ne ajunge grâul până la noua recoltă, pentru că a crescut consumul. S-au mâncat 50.000 de tone şi 70.000 de tone în plus în lunile martie şi aprilie – şi probabil şi în luna mai va fi la fel – şi era un pericol să rămânem fără grâu, însă se putea scoate grâu de la rezerva de stat, aşa cum se face în fiecare an, dat fie cu împrumut, contra-cost, sau pentru reîmprospătare. Şi anul trecut s-au scos 150.000 de tone de grâu de la rezervă, dar acum s-a ales această cale.( http://www.bursa.ro -12.04.2020)

Ulterior la nici zece zile, s-a revenit de către Guvern asupra interzicerii exporturilor si piaţa a fost din nou lăsată liberă, totuşi mentionându-se că s-au găsit formule cu traderii de cereale şi că lucrurile sunt în regulă după ce Guvernul a primit asigurări că piaţa nu va fi destabilizată la nici un mod, iar pâinea cea de toate zilele a românilor va fi asigurată fără nici o problemă.

De curând SINDALIMENTA a anunţat printr-un comunicat că se aşteaptă să crească ,,prețurile la produsele de panificație cu peste 25% Redeschiderea exporturilor de cereale a condus la creșterea prețului pentru grâu cu 15 % în doar două săptămâni, menționează sursa citată. „Aceste creșteri vor continuă, având în vedere producția agricolă slabă din acest an. În lipsa unui plan concret la nivelul guvernului, ne așteptăm că prețul produselor de panificație să crească cu peste 25% în următoarea lună. Atragem atenția că cea mai mare partea a cerealelor se utilizează în furajarea animalelor, ceea ce impacteaza asupra producția de alimente„.
https://www.economica.net/se-scumpeste-painea_184178.html (10 mai 2020).

Acest comunicat este un pic alarmist, dar fără a se indica motivele în sens mai larg care ar sta la baza acestei afirmaţii, cu exepţia evidenţei că este secetă la noi dar şi într-o măsură mai largă în Europa, inclusiv sau mai ales bazinul Mării Negre. Poate ar fi de ajuns, dar poate că nu, având în vedere că preţurile de achiziţie la acest moment sunt mai mari decât anul trecut, dar mai mici decât în iarnă.

Aici este de interes şi revenim la ce declara domnul Popescu, legat de o practică mai veche, dar înţelegem din declaraţia domniei sale repetitivă, de a se împrumuta grâu de la rezerva de stat şi care se dă înapoi la recoltă, astfel evitându-se parţial achiziţiile de grâu de pe piaţa liberă atunci când preţul este mare, aşa cum se întâmplă de obicei iarna. Dacă este sau nu în regulă moral această eschivare a pieţii libere este o altă discuţie, dar se pare a nu fi ilegal.

Întrebarea care se pune, de ce anual se dau aceste aprobări de împumuturi, dacă nu există criză pe piaţă ? De ce încercăm să intervenim pe piaţă în acest mod, în condiţiile în care de creşterea de preţuri la anumite momente, mai ales în perioada de iarnă, ar fi beneficiat poate şi fermierii români ? Care este rolul real al Rezervelor de Stat şi în plus acces la aceste ,,facilităţi’’ au toţi morarii din România, inclusiv cei mici şi mijlocii ?

Mă gândesc că poate Ministerul Agriculturii ar trebui să pună problema împrumuturilor de grâu în cadrul Guvernului pentru a se  analiza dacă mai are rost îndemnul de a se construi spaţii de depozitare a recoltei la fermieri şi de a o vinde atunci când preţul este mai mare. Păi când teoretic ar fi acest preţ, dacă Guvernul intervine în acest mod şi perturbă piaţa ?

A văzut cineva o ieftinire a pâinii la recoltă, atunci când preţul grâului este scăzut faţă de perioada de iarnă, în anii normali (nu vorbim de acest an care este cu mari suprafeţe calamitate) ?

Iar acum ne întoarcem la ştirea iniţială de acordarea unui contract de depozitare pentru o cantitate de până la 600.000 to de grâu din  rezerva de stat.

Să înţelegem că se va achiziţiona această cantitate la Rezerva de Stat ? Şi dacă da, oare va avea şi rolul de a sta la baza unor noi şi importante împrumuturi pentru anumiţi beneficiari, astfel evitându-se achiziţiile de pe piaţa liberă când se va estima un preţ ridicat ? A nu se uita că rezerva de stat se cumpără şi întreţine cu bani de la buget, adică ai tuturor.

Poate ar fi de interes să se facă o desecretizare a eventualelor contracte de împrumuturi din ultimii să zicem 2-3 ani, pentru a se putea vedea dacă cele afirmate în presă înclusiv de domnul Popescu de la ROMPAN se adeveresc şi să se vadă şi justificarea economică dată acelor măsuri, astfel încât orice fel de speculaţii să fie risipite dacă nu au nici o justificare bazată pe realitate.

Ca o mică explicaţie economică pe înţelesul tuturor şi care stă la baza speculaţiilor acestor tipuri de împrumuturi de grâu de la rezerva de stat, este că dacă o societate X doreşte să îşi facă stocuri de materie primă, trebuie ori să-şi imobilizeze resursele financiare propriii, care poate mai bine şi profitabil pot fi investite, sau să blocheze resurse financiare atrase de la bănci şi care sunt purtătoare de dobânzi şi comisioane bancare. În acest posibil caz, împrumuturile de la Rezerva de Stat sunt garantate cu o scrisoare de garanţie bacară, care se obţine cu costuri mult mai mici decât un credit propriu zis, iar în plus societatea împrmută de la Rezerva de Stat o cantitate de grâu pe care o returnează cantitativ doar. Deci o poate împrumuta iarna când preţul pe piaţă dacă ar ieşi la cumpărare poate fi 0,8 lei/kg şi o cumpără pentru returnare vara când preţul este 0,65 lei/kg. Oare o fi rău ?

Dacă mergem şi facem o estimare ipotetică pe cantitatea vehiculată a se împrumuta de la rezerva de Stat anual, la 150.000 to de grâu diferenţa de preţ între o achiziţie iarna şi una vara la recoltă, diferenţa poate fi şi de 20 – 30euro/to (incluzând şi economiile din dobânzi bancare), adică vorbim de nişte avantaje comerciale de cca 3 -4,5 milioame de euro. O fi mult, o fi puţin ?

Sau poate ar trebui să privim în altă cheie, respectiv că rezerva de stat în cazul produselor agricole este foarte mică şi se încearcă adaptarea ei la nişte cerinţe mai apropiate de realitatea aşa cum am perceput-o cu toţii după criza de COVID 19 ? O realitate care a demonstrat din păcate că solidaritatea comunitară este doar după prioritatea naţională şi nu au existat nici un fel de menajamente când interesele unei ţări necesitau compromiterea intereselor unei ţări partenere, mai ales în cazul materialelor sanitare şi sunt ferm convins că la fel sau poate chiar mai dur s-ar petrece lucrurile în cazul unei crize alimentare.

În mod normal acest contract de depozitare ar trebui urmat de un contract de achiziţie de grâu, dar pe care să îl onoreze cine ? Oare traderii care au asigurat Guvernul de tot sprijinul său ?

Sunt multe întrebări care se pot naşte, dar răspunsurile pot veni doar de la Guvern sau de la Parlament şi ce este mai important doar dacă se doreşte. Dar dacă nu se doreşte, oare care să fie cauza ? Cam asta este ştirea iniţială văzută altfel despre contractul de depozitare grâu la Rezerva de Stat.