Problema cea mai mare, în acest moment, este că eforturile de stimulare ale Chinei, care au avut succes în trecut, ajutând la creșterea economică, nu mai funcționează.  Altfel spus, economia țării este epuizată, arată o analiză publicată de 19fortyfive.com.

În trecut, când economia părea că dă semne de oboseală, comunitatea de afaceri din China se putea baza pe guvernul central pentru a genera creștere prin programe masive de stimulare. Acesta a fost modul prin care fostul premier Wen Jiabao a evitat contracția în China, în 2008, în vreme ce restul lumii intra în criză.

Chinezii și-au comparat mereu țara cu un tren în care ultimul vagon e în flăcări

La jumătatea deceniului început în 2009, Beijingul a adăugat un număr de credite egal cu cel din întregul sistem bancar al SUA. Premierul a inundat o economie, care, la sfârșitul lui 2008, nu era nici măcar o treime din cea a Americii, mai arată 19fortyfive.com.

Anne Stevenson-Yang de la J Capital Research spune că dintotdeauna chinezii și-au comparat țara cu un tren al cărui ultim vagon este în flăcări. Trenul trebuie să meargă repede, pentru a se asigura că flăcările nu ajung la ultimul vagon și imediat cum trenul încetinește, flăcările cuprind vagoanele de pasageri.

„Aceasta este China și datoria”, spune Stevenson-Yang. „Dacă adăugați suficienți bani în sistem, puteți continua să refinanțați vechea datorie, dar banii trebuie adăugați exponențial”, afirmă aceasta.

Nimeni nu știe câte datorii a acumulat China

Nimeni nu știe câte datorii a acumulat China, dar datoria totală a țării ar putea fi o sumă egală cu 350% din PIB. Din cauza faimoasesei „datorii ascunse” și a raportării greșite de către Beijing a producției economice, procentul ar putea fi chiar mai mare.

Liderii chinezi se confruntă cu probleme pe care nu le pot rezolva, lucru evident, printre altele, din neîndeplinirea obligațiilor de plată a marilor dezvoltatori imobiliari și, mai nou, din cauza așa-numitelor „boicoturi ipotecare” ale proprietarilor de case care refuză să mai plătească împrumuturile.

O încetinire înseamnă, de fapt, o criză

Succesorul lui Wen, premierul Li Keqiang, a anunțat în martie că obiectivul de creștere este de „aproximativ 5,5%”, dar oficialii din ministere spun că cifra este doar una „orientativă” și nu o „țintă”.

Biroul Național de Statistică a raportat o creștere de 4,8% în primul trimestru al acestui an și de 0,4% în al doilea.

Majoritatea analiștilor presupun că economia Chinei va încetini în anii următori. Michael Pettis, expert la Școala de Management Guanghua a Universității Peking, sugerează că economia Chinei va începe o perioadă prelungită de contracție. Iar o încetinire înseamnă, de fapt, o criză.

Economia Chinei a încetinit considerabil în ultimele luni ale anului trecut, deoarece măsurile guvernamentale de limitare a speculațiilor imobiliare au afectat și alte sectoare economice. Blocajele și restricțiile de călătorie pentru a limita răspândirea Covid au afectat și cheltuielile consumatorilor.

Având în vedere încetinirea creșterii economice a Chinei, slăbirea cererii și datoria aflată acum la niveluri aproape record, președintele Xi Jinping s-ar putea confrunta cu unele dintre cele mai mari provocări economice de după Deng Xiaoping, conchide analiza poublicată de 19fortyfive.