Textul prevede punerea în aplicare a unor drepturi și controale suplimentare la vamă la importurile din aceste state. Cea mai vizată țară: China.

"În fiecare zi pierdem joburi din cauza practicilor chineze. Nu ne permitem să stăm și să nu facem nimic", spune Charles Schumer, senator american.
Problemele americanilor cu deficitul bugetar, cu datoria publică și cu șomajul îi obligă să își revizuiască atitudinea față de principalii parteneri comerciali. Dacă din relația cu statele dezvoltate europene și cu Japonia a avut de câștigat datorită deprecierii dolarului, din relația cu China pierde anual miliarde de dolari. Lucru considerat inacceptabil în actualele condiții economice.
O apreciere semnificativă a monedei chineze (renminbi sau yuan) ar reduce cu o treime deficitul comercial al SUA și ar micșora, chiar dacă nu semnificativ, șomajul din SUA. Mai exact, o apreciere de 20% a yuan-ului ar scădea deficitul comercial al SUA cu până la 100 de miliarde de dolari, iar jumătate din această reducere ar veni din creșterea exporturilor către China. Cealaltă jumătate ar trebui să vină din reducerea importurilor din aceeași țară, produsele urmând să fie mai scumpe.

Economiștii estimează că și șomajul s-ar reduce; la fiecare miliard redus din deficitul comercial ar trebui să fie create 6.000 de locuri de muncă. Nu înseamnă prea mult, dar ar fi un semnal bun pentru o economie cu o rată a șomajului de 9,1%.

SUA încearcă să forțeze chinezii către o apreciere a monedei prin introducerea unei taxe „compensatorii” destinate doar importurilor din China. Mișcarea este dificilă, trebuie făcută în așa fel încât SUA să nu intre în conflict cu Organizația Mondială a Comerțului (fiind discriminatorie, din moment ce se îndreaptă împotriva unei singure țări).

Americanii au avut, în primele șapte luni ale anului, un deficit comercial de 428 miliarde dolari, în creștere de la 367 miliarde dolari în aceeași perioadă a anului trecut, iar China este „responsabilă” pentru 37% din total.

Există însă și probleme legate de aprecierea renminbi. Din iunie și până în prezent, autoritățile chineze au permis deja o apreciere a yuan-ului cu 6,5% (cotația monedei din China este stabilită de către autorități, nu de către piață). Efectele sunt directe asupra creșterii economice a Chinei și indirecte asupra economiei globale.

Un economist din Australia, citat de Reuters, estimează că o apreciere cu 20% a yuan-ului ar reduce cu 12% PIBul chinez. Alte estimări arată că numărul locurilor de muncă s-ar reduce cu aproximativ 3 milioane, exporturile ar scădea cu 2,5%, iar importurile ar crește cu 1%. Consumul global de materie primă s-ar reduce însă odată cu scăderea consumului chinez, iar riscurile de reintrare a economiei gloable în recesiune s-ar mări.

Cel mai probabil vom asista la o apreciere graduală și controlată a renminbi, o astfel de strategie fiind preferată de China, care vrea să își reducă și inflația anualizată de la 6,2% în prezent până la 4%. Dar viteza pe care o dorește SUA nu va avea loc.

Un singur lucru este cert: se dorește dispersarea profitului global, obținut de unele economii mai mult decât altele. Deficitul unei țări înseamnă excedentul alteia în condițiile în care suma câștigurilor și pierderilor globale trebuie să fie nulă. Însă riscurile asociate cu o forțare semnificativă a aprecierii monedei unei economii emergente sunt foarte mari; de regulă, respectiva economie se prăbușește repede. Se întâmplă: SUA atacă China în "războiul valutar" (și comercial)