In ultimii ani, datorita acumularii unei experiente vaste si pregatirii in institutii de talie internationala, s-a putut forma si in Romania un esalon de specialisti in conducerea intreprinderilor si afacerilor. Ei constituie, in momentul de fata, cele mai atractive tinte pentru „vanatorii de capete” din firmele de consultanta. Plasarea unui astfel de candidat intr-o companie multinationala pe o pozitie de top management inseamna un castig de 50.000 pana la 100.000 de dolari pe an. Miza fiind destul de tentanta, desigur ca si manevrele de atragere s-au sofisticat tot mai mult.
Presiunile au crescut puternic insa din toate partile. Angajatorii vor sa-si recupereze intr-un termen cat mai scurt investitia, fapt pentru care „storc” specialistul ca pe o lamaie. Angajatii au tot mai mult senzatia ca sunt exploatati, si nu valorizati in pozitiile de conducere pentru care au fost selectionati. Profitand de starea de nemultumire sau de spiritul mercenar tot mai vizibil la unii dintre ei, firmele de consultanta se intrec in a-i atrage catre alte companii care ar putea sa le ofere cu putin mai mult peste ceea ce deja au. Nu putine sunt situatiile in care toate partile implicate in aceasta „vanatoare” ajung sa piarda intr-un fel sau altul.
A.I. face parte din categoria privilegiata a specialistilor, fiindca a avut sansa sa participe la lansarea activitatii catorva companii multinationale in Romania. „Peste tot am fost deschizator de drumuri. A fost bine pentru ca-mi aranjam lucrurile asa cum voiam eu.” In ultimii zece ani a avut ocazia sa lucreze in mai multe companii straine, inclusiv in afara tarii. In felul acesta a putut cunoaste indeaproape caracterul „expatilor” si competentele lor profesionale. A ajuns la concluzia ca sunt foarte uniti. Dar prea tarziu.
La penultima companie unde a fost angajat ca director national de vanzari a simtit din plin spiritul de… echipa al sefilor sai ierarhici din strainatate. Dupa un an de zile s-a trezit cu strangeri de maini si recomandarea de a-si cauta un nou loc de munca. In acest interval pusese la punct toata strategia de vanzari a companiei. „In plus – comenteaza A.I. – nu primisem nici un feedback negativ. Eram acoperit de rezultate. Voiam sa stiu ce mi se imputa. Am ajuns la presedinte. Acesta m-a sfatuit sa apelez la arbitrajul directorului de resurse umane, care era roman. Tot ce i-am spus acestuia s-a intors insa impotriva mea. S-a aliat cu strainii.” In momentul in care a fost instiintat sa-si caute de lucru in alta parte, directorii straini erau plecati din tara.
A.I. s-a abtinut sa actioneze in justitie compania. De altfel, nu avea in mana nici macar un dosar de evaluare, asa cum s-ar fi cuvenit, asupra activitatii desfasurate acolo timp de un an. A preferat sa taca, pentru ca stia ca nu-i va fi usor sa mai gaseasca un post similar pe piata. Unul deja il pierduse fiindca facuse greseala de a spune directorului de resurse umane unde vrea sa plece. Erau compatrioti ai fostilor sai sefi. Cineva a avut grija sa-i avertizeze…
Un contract de munca pe doua ore
Putine sunt persoanele care se pot lauda in Romania cu pregatirea pe care o are V.R. in domeniul financiar. Asa se si explica functiile importante pe care le-a ocupat, timp de zece ani, in companiile straine si romanesti. V.R. a avut insa naivitatea de a crede ca se poate opune deciziilor gresite sau superficiale luate de managementul strain al companiei la care a lucrat pana in urma cu o luna de zile. „Am considerat, in cele din urma, ca singura solutie de a arata celorlalti pericolul provocat de acesti manageri este sa-mi dau demisia.” Ceea ce s-a si intamplat. Fiindca ocupa o functie importanta de conducere, a trebuit sa continue activitatea inca trei luni de la data depunerii preavizului. Timp in care a fost „vanata” pentru o alta companie straina. Mai mult chiar, in prezenta consultantului de resurse umane de la firma de selectie a semnat contractul de angajare si s-a cazut de acord ca, imediat dupa inceperea activitatii, sa treaca pe functia de director general.
Nici nu au trecut doua ore dupa ce s-a prezentat la noul loc de munca si s-a trezit in birou cu unul dintre patronii firmei. In termeni foarte politicosi i s-a spus ca nu mai este posibila perfectarea contractului de munca, deoarece asociatii lui nu au fost de acord cu ideea ca o femeie, si romanca pe deasupra, va fi directorul general al firmei. „Mi-am dat seama ca era bine documentat din punct de vedere juridic. Nu puteam ataca in instanta decizia lor, pentru ca eu nu aveam un contract de munca inregistrat la Camera de munca. Nu puteam actiona nici impotriva firmei de consultanta pentru ca nu incheiasem nici un contract cu ea. De fapt, fiecare dintre noi crezuse ca acel contract incheiat cu firma straina se afla in posesia celuilalt. Contractul semnat doar de mine a stat tot timpul la patronul strain.” V.R. stie ca a doua oara nu se va mai lasa atat de usor pacalita.    
„Accidente” de munca in companii multinationale
Exista companii multinationale care folosesc la maximum oamenii timp de doi-trei ani, ii uzeaza, dupa care ii arunca pur si simplu din sistem. In aceste firme se lucreaza sub stres continuu, in stare de urgenta, oamenii fiind exploatati pana la limita rezistentei fizice si psihice. Daca organizatia este noua, specialistii sunt motivati, pentru ca au posibilitatea sa creeze si sa puna pe picioare structuri asupra carora isi lasa pentru un timp amprenta. Cand apar reguli, ajung in zona de decizie strategica sau hotararile lor contravin intereselor actionarilor, ei sunt rejectati de sistem.
Probleme grave apar si in cazul recrutarii specialistilor pentru companii care nu se prezinta asa cum sunt in mod real: rapace, „macho”, locuri in care femeile nu au ce cauta, sau preocupate de rezolvarea unor lucruri mai mult pe sub masa decat deasupra ei. Ele alcatuiesc profilul candidatului pornind de la imaginea ideala a companiei, iar consultantul, de buna-credinta, cauta oameni care corespund unor principii inexistente de fapt. Ei descopera dupa un timp aceasta fractura intre starea lor de valori si cea reala din companie. Desi au toate competentele, experienta si calificarea necesare, angajatii devin incompatibili cu mediul pentru ca, deseori, valorile morale sunt puse in discutie.
Se intampla frecvent ca in marile companii sa fie nevoie de un specialist pentru un proiect limitat in timp. Doar una singura am intalnit pana acum, care sa faca in mod clar aceasta precizare cand a solicitat sprijinul nostru. In rest, toti ascund acest… amanunt al contractului de munca si cauta fel si fel de motive pentru a-l desface din vina angajatului.
O alta categorie o reprezinta companiile mari de distributie, dar fara nume. Ca sa atraga oamenii cu experienta, ofera sume fabuloase, pe care le platesc pana in clipa in care descopera ca nu mai au nevoie de ei sau devin indezirabili. Toti acesti oameni sunt aruncati ca nefiind, dupa un timp, potriviti cu posturile pe care le ocupa. Ei nu se pot apara in nici un fel pentru ca nu au la dispozitie un cadru legislativ adecvat. Situatia este cu atat mai grava daca ne gandim ca, intr-o piata mica a specialistilor, numarul cazurilor de acest fel depaseste jumatate dintre ei.