Iancu de Hunedoara este românul care a marcat istoria Ungariei

Iancu de Hunedoara. În perioada medievală, Ungaria era una dintre regatele importante ale Europei. Un român și-a pus amprenta pe destinul statului vecin. Iancu de Hunedoara a rămas în istorie drept românul care a salvat statul maghiar, intervenind într-un moment extrem de important. Mai mult decât atât, un alt român, fiul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei.

În secolul al XV-lea, Regatul Ungariei se remarca drept una dintre cele mai puternice state medievale din Europa Centrală. Cu toate acestea, se confrunta în mod constant cu amenințarea tot mai crescândă a Imperiului Otoman. Un pericol ce planează asupra tuturor statelor creștine din regiunea nordică a Dunării. Problemele frecvente de natură dinastică și ambițiile marilor familii feudale amplificau riscul destabilizării interne.

Iancu de Hunedoara, fiul unor nobil români

În acea perioadă tensionată, a apărut un personaj providențial, care a salvat Ungaria de iminența unui război civil și a protejat întreaga creștinătate nord-dunăreană de amenințarea reprezentată de expansiunea otomană. Acest salvator a fost Ioan de Hunedoara (cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara), fiu al unor nobili români stabiliți în Transilvania. Ascensiunea sa în istorie a fost rapidă, ajungând chiar regent al Ungariei, iar unul dintre fiii săi a devenit rege al Regatului Ungariei, fiind singurul monarh cu origini românești care a atins această înaltă poziție.

Iancu de Hunedoara s-a născut, cel mai probabil, în anul 1407, în regiunea Transilvaniei, în zonele Hațegului sau Hunedoarei. Desigur, originea sa etnică a fost subiectul unor dezbateri îndelungate, fiind uneori considerat ungur sau cuman. Cu toate acestea, numeroase documente și experți susțin că Iancu de Hunedoara avea origini românești.

De exemplu, ambasadorul burgund Phillipe de Commine, contemporan cu Iancu de Hunedoara, afirma că puternicul nobil transilvan era valah, la fel ca și tatăl său. Îl numea chiar „Le chevalier blanc de la Valachie”. De asemenea, viitorul papă Pius al II-lea, Silvio Piccolomini, menționa că Iancu de Hunedoara „nu a sporit atât gloria ungurilor, cât a românilor, dintre care se trăgea”.

Cronicarii vremii au menționat originea românească

Originea românească a lui Iancu de Hunedoara este susținută de majoritatea cronicarilor importanți ai vremii. Precum Dlugosz, Bonfinus, Gaspar Heltai sau Thuroczi, care îl numeau pe Ioan de Hunedoara „Johannes Valachus” și îl descriau ca fiind de origine valahă.

Cunoscutul istoric transilvănean Camil Mureșanu sublinia faptul că Iancu de Hunedoara provenea din neamul vechilor cneji români. Cei rămași în Transilvania după cucerirea maghiară. Aceștia, locuiau în regiunile Hațegului și ale Hunedoarei. Ei serveau regele Ungariei cu trupe de graniță în schimbul păstrării privilegiilor nobiliare și a domeniilor. Bunicul lui Iancu, Șerb, primise în 1409 de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, ținuturile Hunedoarei. Regiune cu mine de sare, aur, argint și fier, precum și vămile aferente, în schimbul serviciilor militare.

Există și teorii conform cărora familia lui Iancu de Hunedoara ar proveni din Valahia, sud de Carpați, din neamuri de boieri care s-au refugiat în Transilvania după bătălia de la Rovine.