Ultimul interviu al lui Ion Iliescu

Ion Iliescu rămâne o figură care fascinează, chiar și la 95 de ani, într-un moment în care starea sa de sănătate se degradează vizibil. Internat de peste două săptămâni la Spitalul SRI „Agrippa Ionescu”, Iliescu este conștient, are funcțiile vitale stabile, dar necesită oxigen suplimentar.

Înainte de internare, Iliescu a avut o conversație de suflet cu fostul ministru al Culturii și apropiat colaborator, Ionuț Vulpescu, publicată recent în cadrul interviurilor din seria „Avangarda”. Este un dialog rar și prețios, în care fostul președinte își deschide, poate pentru prima dată, ușa universului său intim – plin de muzică, cărți, filme și… pizza.

Retragere cu demnitate și tăcere aleasă

Iliescu a mărturisit că după plecarea de la Palatul Cotroceni a ales conștient discreția, considerând că democrația presupune să știi când să faci un pas înapoi. A explicat că s-a retras din viața politică pentru a lăsa locul altor generații, cu alte valori, alte voci și credințe.

A recunoscut că nu i-a fost indiferent ce s-a întâmplat în România în toți acești ani, dar că a simțit că e „de bun simț” să nu mai arbitreze scena politică.

„Democrația înseamnă să știi să faci un pas în spate. Am plecat de la Cotroceni, m-am retras din viața politică, am lăsat locul altor generații, altor voci, de vârste, credințe și valori diferite.

E drept, uneori au apărut caractere, alteori personaje. Mi se pare de bun simț, după ce ai fost Președinte, să nu vrei să arbitrezi viața politică sau să o orchestrezi.”

Liniștea de acasă, între partituri și ecranul televizorului

După încheierea mandatului, acesta și-a petrecut timpul în apartamentul său din București, citind, ascultând muzică și urmărind filme – deși nu se consideră un fan al „civilizației ecranice”, pe care o vede ca un fenomen al prezentului. A mărturisit însă că teatrul i-a rămas mereu aproape de suflet, fiind o artă care l-a făcut contemporan cu personaje precum Cezar, Caligula, Oedip sau Hamlet.

În playlist-ul său personal se regăsesc constant George Enescu și Beethoven, iar în amintiri – corul liceului din care făcea parte și în care interpreta frecvent piese de Verdi. Fostul președinte a povestit cu emoție că uneori închide ochii și îl aud în minte pe Dvořák, cu ale sale dansuri slavone.

„Teatrul ne-a făcut contemporanii lui Cezar, Caligula, Oedip, Hamlet, ne-a adus toate lumile pe care nu le putem trăi aproape. Ascult Enescu nu doar din patriotism, ci pentru că e genial ce poate trezi în tine matematica portativului lui.

Cred că Beethoven a fost străbătut de ceva cu adevărat genial și îmi aduc aminte cu plăcere de perioada când, în liceu, făceam parte dintr-un cor care deseori intona muzică de Verdi. Pot să închid ochii și să ascult, răsunându-mi în minte până aproape de intonare dansurile slavone ale lui Dvořák.”

O pizza, puțin busuioc și o lume rotundă

Deloc protocolar, Iliescu a vorbit și despre mesele simple din ultimii ani. A spus că preferă pizza Margherita, pe care o comandă frecvent împreună cu soția sa, considerând că puțin busuioc și un blat bine făcut pot transforma o zi obișnuită într-o bucurie rotundă.

A adăugat cu umor că este „un Pește care mănâncă pești”, făcând referire la zodia sa și la faptul că preferă meniurile ușoare, bazate pe pește, în locul vitei și al porcului.

„Din tot ce au inventat italienii, pizza e preferata mea. Comandăm des pizza și varianta clasică, Margherita, e preferata mea. Puțin busuioc și un blat excelent pot să îți facă lumea rotundă, serios!. Sunt un Pește care mănâncă pești.

M-am născut pe 3 martie (n.r. 3 martie 1930, în zodia peștilor) într-o zi norocoasă, în care apele nu erau limpezi și a trebuit să învăț să înot împotriva curentului. Nu sunt un carnivor de niciun fel, și dacă nu mai am crap la carton, găsesc un pește bun oricând. Mi se pare un meniu ușor, la orice vârstă și în orice anotimp”, a mai mărturisit fostul președinte al României.