Ei au livrat marfa unei intreprinderi din Roman si au sperat ca le vor intra in cateva zile banii in cont. Au semnat contractul de privatizare si au crezut ca statul se va grabi sa-l respecte, adica sa reesaloneze datoriile. Ei bine, nu s-a intamplat asa. Ba dimpotriva. Statul, prin Ministerul Finantelor, a incercat sa ia banii pe care Combinatul ii datora si ca atare a blocat conturile. Mii de firme romanesti stiu sa reziste in acest mediu aseptic. Cea mai buna dovada este faptul ca societatile nationale traiesc bine mersi pe seama bugetului. Daca o firma romaneasca patea ce s-a intamplat la Resita (respectiv, blocarea conturilor), patronul dadea fuguta la banca si deschidea altele noi, prin care isi derula linistit afacerile. In economia romaneasca functioneaza cu brio legea junglei.
Investitorii americani sunt si ei vinovati. Ei n-au gasit modalitatea de a vinde pe piata externa produsele de la Resita, dupa ce la preluarea Combinatului afirmasera ca au desfacere asigurata. Intre oamenii de afaceri acest lucru este definit prin sintagma „oamenii nu sunt pe piata”. In rezolvarea situatiei de la Resita, Guvernul nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Dupa o declaratie ferma si absolut indreptatita (conform careia Autoritatea pentru Privatizare va face demersurile necesare in justitie pentru rezilierea contractului de privatizare), a urmat un pas inapoi. Reprezentantii Executivului au afirmat ca daca investitorii americani isi vor respecta clauzele din contract, ei vor putea ramane in continuare la Resita. Era evident ca daca acest lucru s-ar fi putut, s-ar fi intamplat pana saptamana trecuta. Este clar ca drumul pe care pornise Executivul, de reziliere a contractului, ar fi trebuit continuat. Din acest punct de vedere, situatia seamana cu ezitarile Bancii Nationale care a asteptat de multe ori luni intregi pentru a recunoaste dificultatile prin care au trecut unele banci comerciale. Cazurile Dacia Felix, Credit Bank, Columna sau, mai nou, Banca Turco-Romana sunt deja de notorietate.
A existat si o reactie internationala la criza de la Resita. S-a vehiculat ideea ca investitorii straini vor fi descurajati sa mai vina in Romania. Am sustinut de nenumarate ori ca guvernele din ultimii 11 ani au luat decizii care
i-au indepartat pe investitori, in loc sa-i apropie. Instabilitatea legislativa, facilitati la investitii acordate pentru a fi apoi retrase sau birocratia sunt doar cateva dintre pacatele economiei romanesti in ultimii ani. Dar, in mod cert, Autoritatea pentru Privatizare are toate drepturile de a rezilia un contract in cazul in care acesta nu este respectat. In toate tarile din lume se poate intampla acest lucru, iar investitorii nu se sperie.
Au existat in Romania ultimilor ani cateva clisee. S-a spus ca reforma este dureroasa si ca privatizarea este solutia miraculoasa a reformei. In mod sigur, managementul privat este mult mai performant decat cel de stat. Acest lucru nu mai poate fi pus la indoiala. Privatizarea depinde insa, in primul rand, de investitori. Din teama si din dorinta de a pastra controlul asupra economiei, guvernele din primii cinci ani de dupa 1990 au ratat sanse importante. Marii investitori s-au orientat catre economiile Cehiei, Ungariei sau Poloniei. Dupa 11 ani, s-au schimbat multe pe pietele europene sau mondiale. Astazi, un grup important cum este Radici cumpara fabrica din Savinesti, dupa care incepe sa inchida capacitati de productie. Masura poate fi sustinuta economic prin problemele pe care le are piata mondiala a produselor fabricate la Savinesti. La fel de bine sta insa in picioare si scenariul conform caruia grupul italian nu a vrut altceva decat sa-si scoata un concurent de pe piata.
Romania este in jocul dur al economiei mondiale. Un joc in care cliseele nu au ce cauta, iar greselile adversarilor sunt vanate. Sidex este supus procedurilor antidumping, iar industria textila romaneasca lucreaza in lohn pentru ca forta de munca este ieftina, iar utilitatile publice au tarife comparabile cu cele din Vest. Economia romaneasca nu este curatata de balastul intreprinderilor care produc pierderi, iar platile intarziate si reesalonarea datoriilor au ajuns modul in care bugetul subventioneaza companiile de stat sau private. De aceea, economia romaneasca are investitorii pe care-i merita.