România, somată de Comisia Europeană: Două luni pentru salvarea siturilor Natura 2000
Comisia Europeană a transmis miercuri un aviz motivat oficial României pentru nerespectarea Directivei privind habitatele (92/43/CEE). Statul român are un termen de două luni pentru a lua măsuri urgente în vederea protejării rețelei ecologice Natura 2000. În lipsa unui răspuns adecvat, următorul pas ar putea fi sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
„În consecinţă, Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care din acest moment are la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acest caz”, precizează CE.
Reacție întârziată la o problemă veche
Aceasta nu este prima intervenție a Comisiei. La 2 iulie 2020, Bruxelles-ul a trimis României o scrisoare de punere în întârziere, prin care atrăgea atenția asupra nerespectării obligației de a desemna 382 de situri de importanță comunitară ca arii speciale de conservare.
Ulterior, România a făcut progrese limitate: doar 213 situri au fost desemnate, însă 169 rămân în continuare fără statutul necesar, ceea ce echivalează cu un eșec grav de implementare a politicilor de mediu ale Uniunii.
Măsuri vagi, obiective incomplete conservarea, doar pe hârtie
În plus față de problema desemnării formale, Comisia Europeană constată lacune majore în ceea ce privește obiectivele de conservare ale siturilor deja desemnate. În 16 cazuri, aceste obiective lipsesc cu desăvârșire, iar pentru alte 208 situri, ele sunt considerate incomplete.
Comisia subliniază și faptul că pentru 10 situri, măsurile de conservare adoptate sunt prea generale, deci ineficiente în protejarea reală a habitatelor și speciilor vizate.
Executivul european atrage atenția că, în cazul a zece situri, măsurile de conservare prevăzute nu oferă nivelul de detaliu necesar pentru a garanta protecția efectivă a habitatelor și speciilor vizate.
Ce prevede Directiva privind habitatele
Potrivit Directivei 92/43/CEE, fiecare stat membru are obligația de a propune siturile de importanță comunitară, care urmează a fi integrate în rețeaua Natura 2000. Odată ce un sit este aprobat de Comisie, statul are șase ani pentru a-l desemna oficial ca arie specială de conservare și pentru a adopta măsuri specifice de conservare, adaptate condițiilor locale.
Scopul acestor măsuri este să mențină sau să readucă habitatele naturale și speciile protejate la un stadiu corespunzător de conservare, contribuind astfel la obiectivul strategic al UE de a opri pierderea biodiversității.
Impactul pierderii Natura 2000 și pierderea biodiversității
În cazul în care România nu respectă termenul de două luni, consecințele nu sunt doar de ordin juridic. Potențiala sesizare a Curții de Justiție a UE poate conduce la sancțiuni financiare consistente, dar și la un impact negativ asupra imaginii internaționale a României în contextul angajamentelor climatice și ecologice.
În plus, lipsa unei protecții reale pentru zonele Natura 2000 înseamnă degradarea ireversibilă a unor ecosisteme unice, afectând direct biodiversitatea, echilibrul ecologic și comunitățile locale care depind de resursele naturale.
Rețeaua Natura 2000 este cea mai extinsă rețea de arii protejate din lume și pilonul central al strategiei UE pentru biodiversitate. Aceasta are rolul de a proteja cele mai valoroase și amenințate specii și habitate de pe continent, contribuind la adaptarea la schimbările climatice, protecția solului și a apelor, dar și la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale.
România are una dintre cele mai mari suprafețe de situri Natura 2000 din UE, dar protecția efectivă rămâne precară, iar transpunerea legislației europene în practici coerente este în continuare deficitară.
