Această ancoră este similară cu cea din real estate, unde retailerii importanţi reprezintă punctele de atracţie ale unui centru comercial. În retorica recentă însă, deficitele nu sunt bune şi ar trebui reduse la zero. Consider că o nuanţare a poziţiilor este necesară. Din cauza insuficienţei economiilor şi a rezervelor supradimensionate şi defazate faţă de ciclul economic, România nu poate să se dezvolte fără deficite. Deficitul bugetar şi inflaţia ar trebui să urmărească în România „regula 44“ până în 2015, adică un deficit de 4% pentru a permite spaţiu fiscal pentru investiţii, iar inflaţia să aibă un interval-ţintă centrat pe 4%.
Exemplele numeroase din ţări mai avansate (de la Polonia şi până în Chile) validează necesitatea utilizării deficitului bugetar pentru canalizarea de fonduri suplimentare în anumite investiţii, unde este esenţială implicarea statului. În ultima sută de ani, discuţia teoretică şi practică a pendulat între teorii extreme, în care se pledează fie numai pentru rolul statului, fie numai pentru rolul pieţelor. După cum sugerează tot mai mulţi economişti, este indicată înţelegerea zonelor unde pieţele sunt mai potrivite şi a celor în care statul este mai oportun. Statul ar putea să crească spaţiul destinat investiţiilor. Acestea trebuie să funcţioneze ca punct de atracţie atât pentru extrafinanţare, cât şi pentru alte investiţii ale sectorului privat. Simultan, fiscalitatea ar trebui redusă, rezultatul fiind o sporire multiperioadă a veniturilor bugetare.
Argumentele variază de la aspecte comportamentale ale companiilor şi indivizilor până la curba Laffer – obţinerea unei rate optime a fiscalităţii şi stimularea producţiei. Făcând o analogie cu finanţele corporatiste, propunerea este echivalentă cu diferenţa între finanţarea totală prin capital şi cea printr-un mix între capital, structuri hibride şi credit. Investiţia statului în formă finanţată sau doar ca garanţie trebuie să reprezinte numai o parte a proiectului, scopul ei fiind să asigure încredere, să elimine problemele de coordonare şi diminuare a riscurilor şi costurilor celorlalţi participanţi. O astfel de ancoră poate genera interes adiţional în forma investiţiilor străine directe, parteneriatelor de tip public – privat, investiţiilor private locale. Astfel de proiecte pot avea efecte de multiplicare în amonte şi în aval, precum şi de antrenare. Participarea financiară a statului are rolul de a genera interes pentru alte tipuri de finanţări, deoarece una din criticile curente este legată de structura de garanţii şi capitalizarea diferitelor proiecte. Se poate reduce deficitul structural, menţinând componenţa destinată investiţiilor noi.
Consider important ca aceste investiţii să nu fie realizate eminamente cu finanţare de la stat, ci statul să fie doar o parte din întregul proces de finanţare. În acest mod se pot amplifica beneficiile pe care le poate obţine capitalul privat autohton. Exemplele de finanţare variază de la forme simple de acoperire cu garanţii de stat a părţii de cofinanţat pentru atragerea de fonduri europene la subvenţii pentru diferite domenii, până la aglomerări economice de tipul polilor de creştere. Fără un mesaj clar de creştere şi o formă de angajament din partea statului, investitorilor în economia reală le este greu să se implice. Aplicarea „regulii 44“ poate pune bazele unei creşteri economice sustenabile.
Lucian Isar, analist economic