Societatea Nationala a Apelor Minerale (SNAM) este concedentul a 14% din resursele hidrominerale nationale. Exploreaza si exploateaza izvoarele, vanzand imbuteliatorilor apa minerala cu 44 lei litrul. Desi doua legi organice consfintesc pozitia SNAM, imbuteliatorii privati lupta de ani buni pentru detronarea societatii din pozitia de proprietar al izvoarelor omologate. Companii puternice, ca Dorna Apemin, fac un lobby sustinut pentru ca statul sa ia de la SNAM licentele de concesiune si sa li le atribuie lor. Socotelile sunt foarte clare. La o sumara evaluare de piata, valoarea afacerii unui imbuteliator creste de cinci-sase ori in momentul in care acesta detine si izvorul. Altfel stai de vorba cu bancherii, altfel negociezi cu potentialii cumparatori, altfel exploatezi sursa de apa. Avantajele sunt enorme. Prin urmare, tirul asupra SNAM este de inteles.
De inteles este si apetitul redus al investitorilor in omologarea unor noi izvoare. Pentru ca ceea ce nu se spune este ca statul roman acorda licente de explorare si exploatare investitorilor privati, oferindu-le ceea ce-si doresc, concesiunea pe 20 de ani asupra sursei de apa. Are de unde, avand in vedere ca, in acest moment, circa 46% din potentialul hidromineral virgin este format din ape minerale.
Succesul de piata nu este garantat
Cu toata oferta, cererea este mica. Investitia de la firul ierbii intr-o marca de apa minerala, de la foraj la poarta fabricii de imbuteliere este de peste 10 milioane de dolari, iar riscurile sunt foarte mari. Poti fora in perimetrul concesionat, cheltuind milioane de dolari, pentru a constata in final ca izvorul nu este de apa minerala. Daca ai succes cu forajul, poti descoperi, dupa perioada obligatorie de urmarire a izvorului, ca apa nu este adecvata consumului. Esti obligat sa suporti cheltuielile de mediu, pe cele de aductiune, imbuteliere etc. Chiar daca totul merge bine, la iesirea pe piata cu un nou produs poti pierde totul. Una dintre cele mai mari companii din lume, Perrier Vittel, a investit in Romania peste zece milioane de dolari, pentru ca in final marca Ana Vie sa piarda batalia cu marci consacrate, ca Borsec sau Perla Harghitei.
Toata aceasta „bucatarie” loveste direct piata. Daca imbuteliatorilor li se dau licentele SNAM, costul produsului final creste, adaugandu-se costurile de exploatare. Dar nu atat de mult cat ar costa o marca lansata de la zero, din faza de explorare sau exploatare. Asadar, prima varianta aduce beneficii maxime: creste valoarea afacerii fara a compromite cererea, atat de sensibila la variatiile de pret.