Meticuloasă şi orientată spre research, Raluca Bărbuneanu a fost, pe vremea în care lucra în presă, unul dintre cei mai bine pregătiţi jurnalişti în pieţe financiare, fiscalitate, macroeconomie. Nu exista conferinţă de presă la care să participe şi să nu facă impresie cu întrebările şi abordarea sa. Extrem de dedicată, Raluca Bărbuneanu a contribuit la dezvoltarea site-ului Capital. Astăzi, Raluca  face parte din echipa de comunicare al uneia dintre ele mai mari companii străine din România, OMV Petrom.

Capital: Cum ați ajuns să faceți parte din echipa revistei Capital?
Raluca Bărbuneanu: După o lungă perioadă de curtaj. Înainte de Capital, am lucrat la departamentul economic de la Evenimentul Zilei. La vremea respectivă, ambele publicaţii făceau parte din portofoliul elveţienilor de la Ringier, avem şi sediile în aceeaşi clădire. Relaţia cu colegii de la Capital s-a clădit în timp, cel mai mult în pauzele de ţigară şi de inspiraţie, când comentam ştirile de la TV sau dezbăteam probleme economice: bula imobiliară, exuberanţa creditării sau politicile fiscale. La un moment dat, am plecat de la Evenimentul Zilei şi am avut o escapadă de câteva luni în domeniul online. Mi-am dat seama că îmi este dor de presă, dar fără stresul unui cotidian, care deseori nu-ţi lasă timp să aprofundezi mai mult anumite subiecte. Deci aş fi preferat o publicaţie cu apariţii mai rare. Capital era la vremea respectivă lider de piaţă şi îmi plăcea şi echipa. Ritmul săptămânal de apariţii mi-ar fi lăsat suficient timp pentru analize. Ţin minte că cei de la Capital s-au dat puţin peste cap ca să convingă corporaţia să mă reangajeze, dat fiind că aveam deja un istoric al demisiilor. 

Capital: Numiți un articol/subiect publicat în Capital care a avut un impact major pentru societatea românească.
Raluca Bărbuneanu: Era 2008, criza dădea semne că vine, însă nu era încă acceptată oficial… Capital, ca publicaţie economică, avea o oarecare orientare de dreapta. Şi ne puneam întrebări care sunt de actualitate şi azi: cum se vor descurca să treacă prin recesiune firmele care erau deja sufocate de taxe, furnizori care întârziau plăţile şi de birocraţie? Ce se va întâmpla cu deficitul bugetar care era şi atunci încorsetat de ponderea mare a salariilor bugetarilor şi de costurile mari cu împrumutrile statului? Îmi amintesc în mod particular de două analize la care am muncit foarte mult. Una: inventarul taxelor fiscale şi parafiscale din România. Am numărat peste 300 de taxe, iar pentru asta am parcurs în doar o săptămână zeci de mii de pagini, din peste 5.000 de acte normative. E oarecum ironic că la momentul respectiv Ministerul Finanţelor nu a avea o evidenţă clară a tuturor taxelor şi tarifelor percepute de diferite instituţii. Îmi place să cred că articolul din Capital a creat suficientă presiune publică pentru ca ministerul să creeze un astfel de registru al taxelor. Îl au şi acum pe site, însă nu ştiu cât e de actualizat. O altă analiză de impact a vizat salarizarea din sistemul bugetar, mai precis despre sistemul de sporuri şi stimulente care permitea ca unii bugetari să obţină salarii de manageri la multinaţională, de 5-6 ori mai mari decât salariilor lor de bază. Analiza respectivă a fost publicată în apropierea negocierilor cu FMI, iar una din cerinţele fondului a fost eliminarea stimulentelor şi crearea unei legi unitare a salarizării în sectorul bugetar – subiect care este de actualitate şi acum.

 

Capital: Ce dificultăți a întâmpinat revista Capital în anii în care ați lucrat aici?
Raluca Bărbuneanu: Perioada 2007-2010 a fost una destul de tumultoasă: de la schimbări în echipa editorială, la efectele crizei economice. Cel mai greu a fost când Ringier a luat decizia să vândă Capital, iar pentru ca tranzacţia să aibă loc, noi trebuia să dăm afară aproape jumătătate din echipa de online pe care o coordonam. Să facem lista cu numele celor care trebuiau să fie restructuraţi a fost cel mai greu lucru prin care am trecut. La scurt timp după, am şi plecat de la Capital.

Capital: Vă amintiți o întâmplare specială (deosebită, hazlie) din perioada în care ați lucrat la Capital? 
Raluca Bărbuneanu: La Capital nu am fost doar colegi de muncă, s-au creat relaţii foarte apropiate şi durabile: cu o parte din colegi am ajuns să petrecem împreună de Revelion, să ne facem concediile împreună. Prin urmare, şi atmosfera era destul de veselă şi destinsă. Ca amintiri amunzante: mi-am lăsat odată reportofonul lângă televizor (funcţiona non-stop în redacţie) ca să înregistrez declaraţiile dintr-o şedintă de guvern, în timp ce eu scriam la alt articol. Redactorul şef de la acea vreme şi un alt coleg s-au dus şi ei lângă televizor să asculte declaraţiile. Au făcut feţe-feţe însă când m-au văzut că iau reportofonul şi m-au rugat să nu ascult înregistrarea: mi-au mărturisit că declaraţiile de la guvern erau plictisitoare, aşa că s-au apucat să comenteze despre decolteele jurnalistelor acreditate. 

Capital: Ce mesaj aveți pentru cititorii de astăzi ai Capital?
Raluca Bărbuneanu: Libertatea de exprimare şi dreptul de a avea acces la informaţie au fost două dintre cele mai mari câştiguri de după Revoluţie. Ar fi de-a dreptul păcat să renunţăm de bună-voie la ele. În România, nu avem încă o cultură economică dezvoltată, avem în continuare mare nevoie de educaţie financiară, avem nevoie de presă economică neafiliată politic, care să educe opinia publică. Redacţia Capital de acum continuă munca pe care noi am început-o, dar ei se luptă cu un mediu de piaţă mult mai dificil. Eforturile de a produce conţinut propriu, de calitate, trebuie încurajate: 4 lei săptămânal nu este un cost atât de mare.