Pe bună dreptate, dacă ai avea hobby-urile şi CV-ul premierului Victor Ponta, n-ai avea cum să rămâi impasibil când pe ecranul televizorului din stânga biroului de premier vezi numai fierătănii şi sânge împrăştiate pe şoselele patriei. Cum cifrele nu justifică îngrijorarea subită a premierului – numărul de accidente este în scădere, potrivit statisticilor- nu rămâne decât explicaţia că Victor Ponta a acţionat în virtutea unui imbold generat de experienţele personale.
E greu de înţeles pentru un pilot de raliuri cum de unii ratează depăşirile, cum de îşi omoară rudele şi prietenii. Normal că nu e vina îngustimii drumurilor, a gropilor din mijlocul curbelor periculoase sau a lipsei semnalizărilor rutiere. Nici traficul absurd din România n-are vină, pentru că, dacă mergi la serviciu cu antemergător de la Poliţie şi girofaruri, nu stai blocat în intersecţii până îţi vine să treci ca un tanc peste coloana din faţa ta. De imaculaţii poliţişti de la rutieră nici nu poate fi vorba! Doar nu erau tâmpiţi să ceară şpagă de la un fost procuror, fost ministru şi ultra-cunoscut politician.
Pe acelaşi principiu, premierul poate să ceară interzicerea fotbalului. Prea multă evaziune, prea multă mârlănie pe stadioane, prea multă bere consumată în faţa televizoarelor. El joacă baschet, prietenii săi joacă baschet, e un sport bun pentru dezvoltarea armonioasă a tinerilor şi e mult mai cool decât fotbalul. Apoi, ar putea să ia în calcul şi interzicerea purtării altor costume decât cele de culoare neagră, preferatele sale.  În definitiv, ar putea fi deranjat chiar de dreptul constituţional la proprietate al celor „nemerituoşi”.
Ca de obicei, principiul nu e original. Se cheamă „fuhrerprinzip” şi e doctrina fundamentală a darwinismului social al filosofului german Hermann Graf Keyserling. Ideologul nazist a susţinut ideea că anumiţi oameni, liderii, sunt predestinaţi să conducă. Având în sine însuşi toate calităţile necesare liderul poate comanda fără să ţină seama de legi, cetăţeni ori drepturi constituţionale.
Să presupunem, de dragul argumentaţiei de mai sus, că premierul Victor Ponta chiar a fost serios atunci când a lansat public tema confiscării proprietăţilor private. Să ne imaginăm că nu e doar un rând din punctajul pe care l-a primit săptămâna trecută de la consultanţii săi de imagine, deşi e greu de crezut altceva. Problema nu e de fapt dacă trebuie sau nu confiscate averile ilegale şi bunurile ilicite. Adevărata problemă este, cred eu, cine hotărăşte care proprietăţi sunt legale şi care nu, cine decide care român este merituos şi care nu. Doamnele judecătoare cu teancurile de euro pitite printre borcanele de zacuscă? Reţeaua Cătălin Voicu? Poate cumva noul ministru al Justiţiei, împreună cu pleiada de şefi ai magistraţilor, proaspăt numiţi de Victor Ponta?