Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Prin urmare, cine devine proprietar în timpul anului 2020 pe un imobil nu e obligat să meargă imediat să plătească impozitul, pentru că îl va datora abia din 2021.

Termenele de plată

Prima tranșă pe anul acesta a impozitelor pe clădiri rezidențiale, nerezidențiale sau mixte trebuie plătită până la 31 martie, dar cei care se grăbesc să plătească tot impozitul pe 2020 până la această dată vor beneficia, ca în fiecare an, de o reducere de până la 10%.

Impozitul pe clădiri poate fi achitat în două tranșe egale la direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor, iar termenele de plată sunt 31 martie și 30 septembrie.

Trebuie precizat că oricine avea în proprietate o clădire pe 31 decembrie 2019 trebuie să plătească anul acesta impozit pentru ea, conform legislației fiscale.

Impozit în funcție de destinație

Nu trebuie depusă la Fisc vreo declarație specială pentru plata impozitului. Trebuie doar ca impozitul să fie achitat până la scadență.

Proprietarii sunt însă obligați să anunțe direcţiile de specialitate ale primăriilor dacă locuința lor și-a schimbat între timp destinația.

Impozitul pe clădiri se plătește în funcție de destinație, iar nu în funcție de calitatea proprietarului.

Situații diferite

În consecință, una se plătește pentru clădirile rezidențiale, cele strict de locuit, iar alta se plătește pentru cele nerezidențiale, folosite în scop economic, ca sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc.

Există și o a treia situație, în care un apartament, spre exemplu, servește atât ca locuință, cât și ca sediu social, caz în care avem de-a face cu o clădire cu destinație mixtă.

Cum se calculează

Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, deținute de persoane fizice (nu de firme), impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.

Valoarea impozabilă a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal.

De asemenea, valoarea impozabilă se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.

Destinația mixtă

În cazul în care proprietățile care sunt folosite și ca locuință și ca sediu social, problema se pune, înainte de toate, în funcție de posibilitatea de a determina (din documente și din starea efectivă a lucrurilor) care e spațiul de locuit și care e cel folosit ca sediul social, în sensul în care cele două se suprapun sau nu.

Astfel, dacă cele două suprafețe se pot identifica separat, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice).

Când nu se pot identifica separat

Cele două destinații nu se pot identifica separat, nefiind delimitate, în trei situații:

La adresa clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, caz în care impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale.

La adresa poştală a clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile cad în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc).

În acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial.

Dacă însă cheltuielile cu utilitățile, însemnând energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare, nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.


Te-ar putea interesa și: