Un român consumă anual circa 4,5 kilograme de carne de peşte, adică de aproape cinci ori mai puţin decât media înregistrată în ţările Uniunii Europene, de 20 de kilograme. Ţările în care se consumă cel mai mult peşte sunt Portugalia sau Spania, unde un cetăţean mănâncă 40 de kilograme de carne de peşte anual. Specialiştii din sectorul piscicol cred că pentru nivelul redus al consumului de pește există explicații culturale și care țin de lipsa unei tradiții. Și mai puține informații există despre delicatese precum caviarul sau moluştele.

Prima producţie, vândută în străinătate

În Dichiseni, judeţul Călăraşi, Marius Zainea a înfiinţat o fermă de sturioni pentru a produce caviar. După ce în perioada 2007-2010 a studiat modul în care se produce caviarul, Zainea a accesat, în 2011, un proiect cu fonduri europene în valoare de 11,8 milioane de lei, din care 60% reprezintă bani nerambursabili. A obținut cofinanţarea prin credite bancare. „În 2011, când am accesat proiectul, nicio bancă românească nu ne-a ajutat. Am reușit mai târziu și a durat circa nouă luni până am obţinut împrumutul“, spune Zainea. Tânărul antreprenor anticipează că își va putea amortiza investiţia în cinci-șase ani, deoarece sturionii devin productivi în cinci ani, atunci când ajung la maturitate sexuală. „În martie, am achiziţionat sturioni, iar după trei ani putem să vindem masculii pentru carne. Femelele le păstrăm încă doi ani pentru a ajunge la maturitate sexuală, astfel încât să producă icre“, a mai spus antreprenorul. Tânărul se aşteaptă ca în 2019 să obţină o producţie de 130 de kilograme de caviar, pe care să o vândă pe piaţa externă prin firma pe care o deţine, Zarada Tour.

În acest moment, tânărul se află în discuţii cu Camera de Comerţ Suedeză pentru a-şi vinde prima producţie. Preţul pentru un kilogram de caviar variază în 400 şi 3.000 de euro. Dar există un anumit tip de caviar şi mai scump. Spre exemplu, icrele albe denumite „diamante“, pe care le face un morun cu o vârstă de 100 de ani. Acest caviar se comercializează în Iran în casete de aur de 24 de karate, la un preţ de 30.000 de euro. Crescătoria de sturioni constă într-o hală amplasată pe o suprafaţă de 7.650 de metri pătraţi, unde au fost construite 39 de bazine. În fiecare bazin încap circa 740 de peşti, care pot cântări până la 13 tone.

Pe lângă acest proiect, Zainea vrea să mai acceseze încă trei proiecte cu finanţare europeană. Cel mai important este un proiect care presupune reducerea consumului de electricitate. „Circa 60% din cheltuieli sunt cu energia electrică. Factura lunară ajunge la 20.000 de lei, iar prin acest proiect am putea ajunge la costuri de doar 3.000 de lei“, a mai spus Zainea. Valoarea proiectului se ridică la 280.000 de euro, din care suma nerambursabilă reprezintă 60%. Celelalte două proiecte se referă la promovarea produselor sau la construirea unei unităţi de procesare. Valoarea fiecărui proiect se ridică la 200.000 de euro.

Singura unitate de procesare a moluştelor din România

Alina Constantinescu împreună cu soţul ei au construit singura unitate de procesare a moluştelor: melcii marini (rapana venosa) sau scoici (scapharca). Au construit, în șase luni, o fabrică ce se întinde pe o suprafaţă de 777 de metri pătraţi, cu o investiţie de 250.000 de euro din fonduri proprii şi din credite bancare. Pentru utilajele din cadrul fabricii, cei doi soți au accesat un proiect cu fonduri europene în valoare de 5 milioane de lei, din care 2,5 milioane de lei a fost sumă nerambursabilă. Mica fabrică din 23 August exportă aproape integral producţia către Coreea de Sud, doar 1% ajungând pe piaţa internă.