Lumea itreaga ighite o uriasa cantitate de petrol. Anul trecut, cererea mondiala s-a ridicat la 75 de milioane de barili pe zi, iar Agentia Internationala a Energiei (IEA) anunta o crestere a cererii de 2,4 % i acest an. Motivul acestei sete de petrol – si de alte forme de energie – este simplu: continua dezvoltare economica, mai ales industriala, a lumii. Iar oferta de petrol a scazut dramatic i ultima vreme, ducind la scumpirea continua a produselor petroliere.
Saptamina trecuta, preturile la petrol au atins un record negativ din ultimii zece ani, din cauza ca tarile OPEC nu au vrut sa acopere deficitul de petrol de pe piata. Pretul la petrolul Brent a crescut cu 55 centi, la un nou record de 33,56 dolari/baril. Cotatia petrolului american de referinta – light sweet crude – a crescut de asemenea cu 50 centi, la 34,44 dolari/baril. Aceasta scumpire a fost generata igrijorarea operatorilor privind nivelul redus al stocurilor mondiale de titei.
L?arile OPEC, care furnizeaza o mare parte a necesarului de petrol, au indicat ca mentinerea preturilor ridicate la acest produs ar avea drept cauza mai degraba oferta redusa de produse rafinate decit lipsa acuta de titei brut. Statele Uniunii Europene au avertizat isa ca preturile ar putea ramine la nivelul actual pentru ica o perioada de timp si au cerut tarilor OPEC o suplimentare a productiei. Potrivit Reuters, ministrul petrolului din Arabia Saudita, Ali al-Naimi, a declarat ca Riyadul a adus din luna iulie pe piata mondiala o cantitate suplimentara de petrol de 600.000 barili/zi. Alti oficiali sustin ca Arabia Saudita ar dori o crestere a cotelor cu peste 500.000 barili/zi. La reuniunea OPEC de la Viena, principalii exportatori de petrol au icercat sa calmeze presiunea statelor industrializate, stabilind o noua politica de productie.
Dar cresterea vertiginoasa a preturilor la petrol i Europa a adus deja mari pierderi mediului de afaceri si a amenintat multe sectoare industriale din citeva tari europene, printre care Franta si Marea Britanie. Primul motiv al acestei explozii a pretului petrolului este acela ca pretul mondial a crescut de la aproximativ 24 la 32 de dolari pe baril, de la iceputul anului si pina acum. Desi Uniunea Europeana a pus aceasta continua scumpire a carburantilor pe seama lipsei de petrol de pe piata, costul barilului de titei influenteaza mai putin de jumatate din cresterea costului la pompa al carburantului.
Muncitorii se pling de taxele pe carburanti
Cea mai mare parte a cresterilor pretului la pompa este data de majorarea taxelor pe petrol colectate de guverne. in Franta, de exemplu,
taxele pe carburant valoreaza aproape optzeci la suta din pretul carburantului Diesel, pret care a crescut cu aproximativ 30% i ultimul an, ajungind pe locul doi i Europa Occidentala, dupa Marea Britanie. Mai multe categorii de lucratori, precum pescarii sau fermierii, se pling ca aceasta permanenta scumpire a petrolului le pune i pericol mijloacele de trai si chiar existenta. intr-o analiza facuta pentru BBC, expertul i afaceri europene William Horsley considera ca impactul este dublu. Primul – consumatorii au de platit mai multa TVA, la un nivel de aproape 20 %, aplicata la un pret al carburantilor din ce i ce mai ridicat.
Al doilea – ei au fost loviti de cresterea nivelului unor impozite interne pe produsele petroliere, cunoscute i Franta drept taxa TIPP.
Guvernul francez are de negociat din greu exceptarea de la plata acestor impozite a unor anumite grupuri si categorii sociale. Pescarii au fost primii care au cistigat aprobarea
unor compensari, iar acum soferii de camioane, fermierii si alte grupuri asteapta sa primeasca acelasi generos tratament.
Toti acestia doresc o reducere de cel putin 50 de centime din pretul fiecarui litru de carburant Diesel, care se ridica acum la aproximativ cinci franci, adica 0,67 dolari americani. Tensiunile au crescut atit de mult, icit soferii francezi, suparati la culme de neputinta i fata cresterii preturilor, dar si de raspunsurile deloc optimiste venite de la masa negocierilor cu guvernul, au incitat de citeva ori la forme de protest mai radicale, chiar si la blocarea cailor rutiere, inclusiv a tunelului care strabate Canalul Minecii. in Germania, un recent sondaj de opinie a aratat faptul ca doi din cinci soferi de autoturism intentioneaza sa reduca timpul de utilizare a masinilor pentru ca benzina si motorina au devenit prea scumpe. Protestele se itind i lant i itreaga Europa de Vest. in Spania, fermierii au amenintat i citeva rinduri ca septembrie va fi o luna a grevelor generale, doar daca nu cumva guvernul ii va proteja de cresterea accelerata a preturilor la carburanti.
in Scotia, soferii de camioane au anuntat blocarea centrului civic din Edinburgh, ca forma de protest la scumpirea motorinei. Muncitorii francezi cer aplicarea acelorasi niveluri de taxe pe carburanti i itreaga Uniune Europeana, i spiritul unei corectitudini reciproce itre membrii UE, dar aceste taxe se afla i miinile fiecarui guvern i parte. Iar pentru aceste guverne, spune analistul William Horsley, taxele pe produsele petroliere si carburanti sunt printre cele mai valoroase surse de finantare a bugetelor nationale promise fiecarei tari i parte.     

Marii exportatori controleaza pretul petrolului
Organizatia L?arilor Exportatoare de Petrol – OPEC a fost fondata i 1960 de catre 13 cei mai mari producatori de titei din lume, dupa o idelungata disputa privind nivelul preturilor, al veniturilor sau controlul gradului de exploatare a cimpurilor petrolifere.
Obiectivul esential al OPEC a ramas acelasi timp de 40 de ani: exercitarea unei puternice influente asupra stabilirii preturilor la petrol prin controlul productiei, menit sa genereze un nivel ridicat al veniturilor care sa acopere necesitatile bugetare. Poate ca nu are aceeasi forta din anii ‘70, dar din 1999 icoace,
OPEC a reusit sa limiteze productia de titei si sa creasca preturile, cu sprijinul unor state nemembre ale acestei organizatii, precum Mexic, Federatia Rusa, Oman sau Norvegia.

Statele membre OPEC
Orientul Mijlociu
· Arabia Saudita
· Irak
· Emiratele Arabe Unite
· Kuweit
· Iran
· Qatar
Africa
· Nigeria
· Libia
· Algeria
Asia-Pacific
· Indonezia
America de Sud
· Venezuela