Până la data de 31 decembrie 2019 autoritățile din România trebuiau să introducă în Codul fiscal, Directiva europeană 2018/1910 pentru a fi aplicate măsurile începând cu 1 ianuarie 2020. Problema este că până în acest moment, cu două luni înainte de finele anului, nu avem un proiect de implementare.

Această întârziere va pune presiune pe mediul de afaceri, pentru conformarea la noile reguli privind TVA. Ce este mai grav este că acesta este doar unul din efectele pe care firmele l-ar putea avea de suferit.

„În ceea ce privește posibilitatea de conformare, în general, este nevoie de un pachet de acte normative care să transpună măcar prevederile directivei și să asigure și un regim tranzitoriu pentru operațiunile în desfășurare. Acest pachet întârzie să apară și, fiind deja octombrie, ne așteptăm că persoanele vizate vor fi supuse unei foarte mari presiuni în vederea conformării”, a atras atenția Theodor Artenie, tax director la Schoenherr Tax Bucharest, într-o opinie transmisă avocatnet.ro.

Acesta a identificat și alte două planuri pe care ar putea fi afectate companiile, dincolo de cel al conformării. Unul este reprezentat de obligațiile administrative ce va implica anumite măsuri, precum:

  • sistemele de raportare trebuie adaptate astfel încât formularul 390 să răspundă noilor cerințe de raportare în legătură cu stocurile puse la dispoziția clientului;
  • procedurile interne privind verificarea codului de TVA al clienților trebuie revalidate;
  • procedurile interne privind pregătirea și validarea declarației 390 trebuie, de asemenea, revalidate;
  • vor fi necesare proceduri pentru identificarea/validarea operatorului intermediar în cadrul operațiunilor în lanț, această identificare fiind o condiție implicită pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare;
  • procedurile interne privind gestiunea documentelor justificative necesare în vederea aplicării scutirii pentru livrări intracomunitare trebuie revalidate.

Ultimul plan identificat este cel operațional. Theodor Artenie spune că „trebuie refăcute procedurile de gestiune a stocurilor pentru o contabilizare riguroasă a pierderilor, astfel încât să nu fie invalidate condițiile de aplicare a simplificării privind stocurile la dispoziția clientului în România sau în alte state membre”, dar și că „trebuie evaluat riscul de sediu fix (din perspectiva TVA) pentru furnizor, în România sau în alte state membre unde sunt organizate stocuri la dispoziția clientului”.

Prevederile directivei europene au rolul de a uniformiza practica fiscală a statelor membre, până ce se va face trecerea la sistemul definitiv de TVA pregătit de autoritățile UE.

Te-ar putea interesa și: