În ultimele săptămâni, bursa de la Bucureşti a fost decuplată de la tendinţele bursiere globale, preţurile acţiunilor româneşti stagnând, în pofida creşterilor internaţionale.
Această observaţie este însă valabilă numai pe termen scurt. Dacă facem un pas în spate şi privim pe termen mediu, observăm de exemplu că variaţia din ultimele 12 luni a BET-XT (indicele blue-chip, care urmăreşte evoluţia celor mai lichide 25 de companii listate) este aceeaşi cu variaţia indicelui S&P500 (o apreciere de circa 6%-7%). Corelaţia este valabilă chiar şi pe ultimele două luni, când volatilitatea burselor externe (în mod surprinzător şi oarecum anormal) a fost mai ridicată decât cea a pieţei româneşti.
Practic, pe parcursul lunii august, indicele S&P500 a scăzut mai accelerat, în vreme ce la Bucureşti tendinţa de scădere a fost mult mai redusă. Acum, în primele săptămâni din septembrie, indicele american recuperează ce a pierdut în august, în vreme ce piaţa românească rămâne aproape pe loc, la fel ca în luna precedentă.
Pe termen lung, imaginea se schimbă din nou. De la declanşarea crizei bursiere (la finalul lunii iulie 2007) şi până în prezent, decalajul bursei româneşti faţă de indicii externi este din nou evident şi foarte amplu: scădere de peste 75% pentru BET-FI faţă de o depreciere de numai 25% pentru S&P500.
Dacă mediul extern rămâne pe plus, acţiunile româneşti ar putea creşte
Toate aceste cifre ne pot semnala câteva ipoteze mai importante. Prima ar fi că dacă economia globală nu va reintra în recesiune şi (ca o consecinţă) pieţele bursiere mature importante vor avea o tendinţă uşor ascendentă în următorul an, potenţialul de apreciere pe piaţa românească este semnificativ, având în vedere importantul decalaj pe termen lung pe care îl are în prezent.
În acelaşi timp însă, tot cifrele de mai sus arată că, pe termen scurt, există o mare reticenţă a investitorilor faţă de activele româneşti (fapt care se vede nu doar din preţ, ci şi din lichiditatea tranzacţiilor). Asta face ca, pe moment, chiar dacă mediul extern este pozitiv, acţiunile româneşti să nu crească. Pentru a depăşi această reticenţă, este nevoie ca măsurile economice ale Guvernului să devină mai eficiente, ca legislaţia recentă referitoare la fiscalitate şi creditare să se clarifice şi ca în cazul unor companii locale-simbol să apară evenimente favorabile: listarea Fondului Proprietatea, modificarea pragului la SIF-uri, rezultate bune pentru BVB şi companiile din energie şi utilităţi (pentru că în cazul companiilor financiare nu avem cum să ne aşteptăm la profituri în trimestrele următoare).
Sunt, aşadar, multe lucruri care ar trebui şi ar putea să se întâmple pe plan intern astfel că, dacă mediul extern va rămâne favorabil, tendinţa naturală a pieţei româneşti, de a se corela cu acesta, să se poată manifesta şi să vedem şi pentru acţiunile româneşti o evoluţie pozitivă mai semnificativă în această toamnă.
Reversul medaliei şi scenariul nedorit (dar care nu poate fi exclus) ar fi ca în România situaţia economică şi socială să rămână complicată şi nefavorabilă, iar bursele externe să cunoască un declin. În această eventualitate, am putea vedea din nou scăderi semnificative pe indicii româneşti, până spre nivelurile din vara anului trecut.
