Anul 2011 pare a fi punctul zero al unei creșteri lente a pieței autoturismelor. După trei ani în care acest segment de piață a înregistrat, conform datelor Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile din România (APIA), o scădere drastică, de la 315.621 la doar 106.328 de unități comercializate, în acest an este prognozată o ușoară majorare a vânzărilor, care ar putea duce piața până la un nivel de circa 110.000 de unități.
„Vânzările vor crește pe măsură ce veniturile populației vor crește. Dealerii care au supraviețuit crizei vor fi din ce în ce mai buni, dar ceea ce a fost în anii 2007 – 2008 nu se va mai repeta în următorii trei – patru ani“, a declarat ­fostul ministru de finanțe și președinte al comisiei de privatizare a Automobile Craiova, Sebastian Vlădescu, la o masă rotundă organizată de compania Dan Vardie Consult, la care au participat liderii mai multor importatori și dealeri de automobile. Potrivit acestora, abia în 2014-2015 se va ajunge la vânzări de 150.000 de autoturisme, iar volumul de 300.000 de mașini ar putea fi depășit cel mai devreme în 2020.
Rețelele de distribuție sunt groggy
Dacă viitorul pieței, după doi ani în care toată lumea s-a ferit să facă prognoze, începe să se vadă cât de cât limpede din punctul de vedere al volumului, problema supraviețuirii dealerilor devine tot mai acută.
„Nu dificultățile actuale reprezintă o surpriză, ci mai degrabă dimensiunea acestora. Astăzi, prioritatea principală este să asigurăm profitabilitatea membrilor rețelei de distribuție. Ne confruntăm cu vânzări mici, importuri second-hand, o mentalitate greșită a consumatorului și avem probleme cu asigurătorii“, spune Brent Valmar, director general al Porsche Romania și vicepreședinte al APIA. Practic, după ce dealerii care nu și-au dimensionat corect investițiile au ieșit deja din piață, cei rămași au acum bugete la limita supraviețuirii, iar creditele contractate în perioada de boom a pieței, ajunse la scadență, le pun în pericol întreaga afacere.

„Nu se mai pune problema dezvoltării, plus că, mai nou, showroomul poate funcționa foarte bine pe internet, acoperind o arie mai mare, fără a fi nevoie de prezența fizică într-un anumit oraș. Cred că aceasta este tendința pentru următorii cinci ani“, este de părere și Adrian Prodănel, directorul general al dealerului Motor AG din Pitești. Din nefericire, mulți au conștientizat abia acum că discounturile mari și prelungite, precum și un program de casare întins pe o perioadă prea lungă pot duce pe termen lung la efecte negative greu de depășit.
„Promoțiile de anul trecut s-au făcut numai pe preț, iar acum importatorilor și dealerilor le va fi greu să susțină aceste prețuri mici. Dacă judecăm la rece, eliminând din ecuație vânzările prin programul REMAT, vom ajunge la concluzia că piața reală, business to business, este de aproximativ 30.000 de unități“, consideră Narcis Ghiță, director general la Trust Motors. Potrivit acestuia, programul de casare nu numai că a pus presiune pe prețuri, dar a și orientat clienții către modelele mai ieftine. De aici, și marjele de profit reduse pe unitatea vândută.
La rândul său, Constantin Avromescu, country manager la Opel, declară că marea sa insatisfacție, exprimată și de alți participanți la întâlnire, este legată de demonetizarea mărcilor: „Presiunea pe preț a distrus practic valoarea reziduală. Sunt destul de îngrijorat pentru ceea ce vor însemna brandurile în viitor. Practic, programul REMAT a concentrat 65% – 70% din vânzări către modelele sub 10.000 de euro“.
Tot discounturile și programul de casare au împins pe mulți clienți să achiziționeze mașini pe care cu greu le pot întreține din cauza veniturilor mici. Acești clienți evită acum atelierele autorizate, preferând service-uri independente. Calată pe declinul pieței, această situație lovește acum direct și în activitatea de reparații a dealerilor de marcă.
„Greul abia acum începe pentru rețelele autorizate. După 40.000 – 50.000 km, clientul se îndreaptă spre service-uri independente. Asta înseamnă o scădere a veniturilor pentru dealeri, având în vedere că, în cazul unei unități integrate, costul cu forța de muncă este de aproximativ 60%“, a concluzionat Narcis Ghiță.