Metoda de cercetare a constat in realizarea a patru focus grupuri la care au participat femei si barbati cu varste cuprinse intre 25 si 50 de ani, cu studii medii si superioare, cu venit inalt pe membru de familie, casatoriti sau necasatoriti, utilizatori actuali – sau in ultimele 12 luni – de tratamente si remedii medicamentoase si naturiste, in scopul scaderii in greutate.
Analiza de continut a datelor a permis extragerea unor concluzii globale si generale cu privire la tema studiata, din care prezentam doar o parte. Astfel, in plan fiziologic, femeile supraponderale se confrunta cu o serie de manifestari nedorite, cum ar fi: umflarea picioarelor, spargerea vaselor superficiale de sange, senzatia de oboseala, scaderea rezistentei la efort, dureri abdominale si ale coloanei vertebrale, spasmofilie. Barbatii „cu greutate” mentioneaza alte efecte negative: dilatarea stomacului, comportament bulimic, senzatie de sufocare, disconfort fizic, cresterea colesterolului, diabet, probleme gastro-intestinale, apetit sexual scazut, presiune asupra articulatiilor si coloanei vertebrale, rigiditate in miscari.
In plan psihic, femeile fac referire doar la starea generala de jena pe care o simt, in timp ce barbatii nu ezita sa numeasca si alte simptome: apatie, nesiguranta, gandire pesimista si oscilanta, absenta vointei, teama pentru pozitia sociala, nemultumire fata de propria persoana, sentiment de vinovatie fata de ceilalti membri ai familiei.
In ceea ce priveste implicatiile kilogramelor in plus asupra diferitelor planuri ale existentei, se remarca atitudini si comportamente diferite, in functie de varsta respondentilor. De exemplu, femeile intre 25 si 35 de ani se plang de faptul ca oglinda nu mai reflecta ceea ce ar dori ele sa vada, de dificultatile intampinate atunci cand isi innoiesc garderoba si de faptul ca sunt tentate sa recurga la regimuri alimentare drastice, ceea ce conduce la stari grave de anemie. Adesea, ele considera activitatea profesionala un refugiu, dar apar si situatii in care randamentul la locul de munca scade.
Femeilor intre 40 si 60 de ani le este dificil sa se impace cu noua lor imagine. Acest lucru are ca rezultat scaderea increderii in propria persoana si amplificarea sentimentelor de rusine si jena care, ulterior, se pot transforma in nepasare si resemnare. Relatiile interpersonale sunt afectate de remarcele sau privirile celor din jur, atitudini care de cele mai multe ori conduc la autoizolare sociala.
Sursele competente
sunt ultimele consultate
Una dintre cele mai mari nemultumiri ale barbatilor supraponderali care au intre 25 si 35 de ani este legata de lipsa lor de atractivitate in ochii persoanelor de sex opus, ceea ce le induce un sentiment de frustrare. Spre deosebire de femei, ei au tendinta de a schimba cercul de cunoscuti/prieteni, si nu de a se autoizola. De altfel, presiunea sociala asupra barbatilor in ceea ce priveste aspectul fizic este mult mai redusa decat in cazul femeilor.
In urma discutiilor purtate in cadrul celor patru focus grupuri organizate de compania ISRA Center Marketing Research, a reiesit ca experientele si senzatiile neplacute descrise anterior sunt foarte frecvente, zilnice sau chiar permanente si ca simptomele se amplifica o data cu inaintarea in varsta.
Pentru a scapa de surplusul de greutate, femeile recurg, in primul rand, la regimuri alimentare (pana la infometare), gimnastica, ceaiuri, aromoterapie si pijamaua de slabit, in timp ce barbatii se axeaza pe diete, efort fizic, suplimente alimentare, medicamente, urmate de constientizare si autocontrol. Interesant este ca principalele surse de informare la care se apeleaza pentru aflarea unor remedii si tratamente specifice sunt farmaciile, revistele pentru femei, pliantele distribuite pe strada, reclamele TV, prietenii si cunoscutii. Medicii, prospectele din policlinici si emisiunile TV la care participa specialisti in boli de nutritie, adica exact sursele autorizate, care ar trebui sa prezinte credibilitate, se situeaza pe ultimele locuri, ca modalitati de informare.

Obezitatea, o boala agresiva si costisitoare

Alaturi de predispozitia genetica, modificarea stilului de viata impus de economia de piata si de societatea de consum – in sensul reducerii activitatii fizice si cresterii ingestiei alimentare – reprezinta cauza majora a obezitatii.

Urmand tendinta mondiala, si Romania se confrunta cu problema supragreutatii/obezitatii. Faptul ca obezitatea este deja o problema de sanatate publica in Romania rezulta indirect, din cresterea frecventei bolilor determinate sau asociate obezitatii, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala, bolile cardiovasculare, bolile osteo-articulare, cancerul.

Nu exista in acest moment o evidenta clara, pe plan national, a prevalentei obezitatii si supragreutatii. Datele pot fi doar estimate pe baza unor studii locale sau regionale, conform carora 30%-35% din populatia adulta este supraponderala – cu o usoara „superioritate” a barbatilor – si 25%, obeza – fenomen intalnit mai frecvent la femei. De retinut este faptul ca mai mult de jumatate din populatia adulta a Romaniei are o greutate mai mare decat cea normala si ar trebui inclusa intr-un program de control ponderal.

Controlul obezitatii presupune, in primul rand, recunoasterea acesteia ca boala pentru care sistemul de asigurari de sanatate sa prevada fondurile necesare examinarilor clinice si de laborator. Consecutiv, formarea echipei medicale specializate (nutritionist, dietetician, psiholog, medic de familie) si dezvoltarea retelei medicale, care sa functioneze in sistemul asigurarilor de sanatate, sunt obligatorii. In lipsa acestora, asa cum este situatia in prezent, asistenta medicala de specialitate este insuficienta pentru a acoperi necesarul.

O stratificare a metodelor terapeutice eficiente si de specialitate in controlul ponderal ar fi:
· optimizarea stilului de viata, dieta si activitate fizica – 100%;
· medicatie, indicata la aproximativ 30% din persoanele cu obezitate. Tratamentul medicamentos, prescris si condus de specialisti, cuprinde doua clase de medicamente: sibutramina si orlistatul, pretul ridicat al acestora limitand insa numarul beneficiarilor;
· chirurgia stomacului, indicata la 1%-2% din persoanele cu obezitate.
Practic, managementul corect, prin dieta si activitate fizica, este urmat de cel mult 10% din persoanele cu obezitate. Nu avem date referitoare la procentajul celor tratati medicamentos, iar chirurgia stomacului se situeaza sub 1%. Metodele chirurgicale estetice, neintrand in categoria terapiei de fond a obezitatii si fiind in principal aplicate in sistem privat, nu pot fi cuantificate si nici considerate.

Lipsa unui cadru structurat si suficient de asistenta medicala specializata in managementul clinic al obezitatii face loc unor metode „empirice”, dar atractive si foarte mediatizate, care fie ca nu rezolva problema de fond, fie sunt chiar daunatoare. Nu ceaiurile, nu masajul, nu aparatele care lucreaza singure sunt solutia pentru controlul greutatii. Unicul remediu „naturist” eficient este constientizarea, autocontrolul si optimizarea stilului de viata prin activitate fizica si consum alimentar moderat.