Deși vă străduiți să consumați niveluri sănătoase de apă, alți factori pot crește riscul de deshidratare. Poate apărea ca urmare a diareii, vărsăturilor, febrei, transpirației extreme sau urinării frecvente.

De asemenea, aveți un risc mai mare de deshidratare dacă aveți anumite boli care dăunează modului în care corpul folosește și menține lichidul, potrivit Verywellheath.

Simptome de deshidratare

Simptomele deshidratării pot include:

  • Urină de culoare închisă
  • Amețeală
  • Piele uscată
  • Sete foarte mare
  • Oboseală
  • Urinare frecventă și transpirație mai mult decât de obicei
  • Xerostomie (gura uscată)

Boala celiacă

Boala celiacă este o boală cronică autoimună care dăunează intestinului subțire. Este declanșată atunci când persoanele afectate consumă alimente care conțin gluten, o proteină care se găsește în grâu, secară, orz și în anumite alte cereale. Tratamentul presupune respectarea unei diete fără gluten.

În boala celiacă, glutenul promovează un răspuns imunitar care atacă vilozitățile (proiecții mici asemănătoare degetelor care căptușesc intestinul subțire), care sunt responsabile pentru absorbția nutrienților. 

Vilozitățile deteriorate pot crește riscul de malabsorbție (o incapacitate de a absorbi minerale și vitamine din alimente).

Diareea este un simptom comun al malabsorbției în boala celiacă. Deshidratarea poate apărea ca o complicație a diareei, deoarece corpul pierde mai multe lichide decât puteți absorbi. În cazuri rare, persoanele cu boală celiacă pot avea diaree, care provoacă deshidratare severă, scădere în greutate și anomalii metabolice într-o situație numită criză celiacă. 

Simptomele bolii celiace pot varia de la o persoană la alta. Este posibil să aveți boală celiacă, dar fără simptome vizibile. Când apar, simptomele bolii celiace la adulți pot include:

  • Durere abdominală
  • Balonare
  • Diaree cronică
  • Constipaţie
  • Gaze
  • Intoleranță la lactoză
  • Scaune moi, voluminoase, grase și urât mirositoare
  • Greață
  • Vărsături

Sindromul Sjögren

Sindromul Sjögren este o tulburare cronică autoimună care afectează întregul organism. Deși boala poate apărea singură, aproximativ 50% dintre persoanele cu sindrom Sjögren au o altă boală autoimună a țesutului conjunctiv, cum ar fi lupusul, artrita reumatoidă sau sclerodermia.

Sindromul Sjögren cauzează probleme atunci când sistemul imunitar atacă glandele și țesuturile care produc umiditate. Aceste zone includ glandele salivare, care produc saliva; glandele lacrimale, care produc lacrimi; si membranele mucoase, care produc mucus.

Uneori, sistemul imunitar poate ataca alte părți ale corpului, dăunând organelor și țesuturilor. Deshidratarea poate apărea pe măsură ce boala afectează capacitatea corpului de a regla lichidele și electroliții.

Alte simptome ale sindromului Sjögren:

  • Tuse uscată
  • Căi nazale și gâtul uscat
  • Uscăciunea căilor respiratorii
  • Uscăciunea tractului digestiv
  • Piele uscată
  • Dispnee (respirație scurtă)
  • Oboseală
  • Dureri articulare
  • Dureri musculare
  • Slăbiciune musculară
  • Amorțeală sau furnicături în mâini sau picioare
  • Erupții cutanate
  • Umflarea glandelor din jurul feței și gâtului
  • Uscăciunea vaginală
  • Xeroftalmie (uscarea ochilor)
  • Xerostomie (gura uscată)

Colita ulcerativă

Colita ulcerativă este un tip de boală inflamatorie intestinală (IBD) care provoacă inflamație și ulcere (răni deschise) pe mucoasa interioară a intestinului gros (colonul și rectul). Apare de obicei ca urmare a unui sistem imunitar hiperactiv.

Inflamația din colita ulcerativă poate inhiba absorbția adecvată a apei și a electroliților (magneziu, sodiu, zinc, fosfor, potasiu), provocând deshidratare. 

Intestinul gros este responsabil pentru absorbția apei și a electroliților și nu poate face acest lucru în mod normal atunci când este deteriorat. Condiții suplimentare comune în colita ulceroasă, cum ar fi diareea frecventă și apoasă, pot contribui, de asemenea, la deshidratare.

Alte simptome ale colitei ulcerative pot varia de la ușoare la severe. Mulți oameni au simptome echilibrate de perioade de remisiune (perioade în care simptomele dispar). Simptomele pot include:

  • Crampe abdominale și dureri
  • Anemie (număr scăzut de globule roșii)
  • Scaun cu sânge
  • Oboseală și energie scăzută
  • Febră
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Greaţă
  • Diaree persistentă
  • Tenesmus (necesitatea urgentă de a avea o mișcare intestinală, inclusiv atunci când intestinul este gol)
  • Pierdere în greutate neintenționată

Fibroza chistică

Fibroza chistică este o boală genetică progresivă. La persoanele cu fibroză chistică, mutațiile unei gene numite regulatorul conductanței transmembranare a fibrozei chistice (CFTR) dăunează proteinei CFTR. Când această proteină este disfuncțională, nu poate muta clorura, o componentă a sării, la suprafața celulei. Fără clorura care să atragă apa la suprafața celulei, mucusul din diferite organe devine gros și lipicios.

Persoanele cu fibroză chistică au un risc mai mare de deshidratare, deoarece pierd mai mult sodiu (sare) decât o persoană obișnuită. 

Persoanele cu fibroză chistică au o senzație de sete care nu se activează la fel de eficient ca în cazul altor persoane. De obicei, nivelul de sare din sânge crește atunci când transpirați, declanșând setea. Atunci când se pierde prea multă sare, așa cum se întâmplă în cazul fibrozei chistice, e posibil să nu simți sete chiar dacă ai pierdut multe lichide corporale.

Alte simptome ale fibrozei chistice pot apărea ca urmare a mucusului care devine mai degrabă gros și lipicios decât subțire și alunecos. Mucusul gros poate provoca blocaje și vă poate înfunda organele. Acest lucru interferează cu funcția normală a organelor și duce la:

  • Diabet
  • Diaree
  • Dificultate la respirație
  • Probleme de fertilitate
  • Infecții pulmonare frecvente
  • Malnutriție
  • Insuficiență pancreatică
  • Leziuni pulmonare permanente
  • Pierdere în greutate neintenționată

Boala Crohn

Boala Crohn este o boală inflamatorie cronică a intestinului care afectează tractul gastro-intestinal. Poate provoca inflamații în orice parte a tractului, dar afectează de obicei intestinul subțire și partea superioară a intestinului gros. Cercetările indică faptul că boala Crohn poate fi o boală autoimună, deși cauza ei specifică este necunoscută.

Diareea și vărsăturile asociate cu boala Crohn pot duce la deshidratare severă. Deshidratarea apare atunci când pierzi mai multe lichide decât poți să înlocuiești. Deshidratarea poate fi o afecțiune care pune viața în pericol dacă este lăsată netratată.

Alte simptome ale bolii Crohn pot include:

  • Durere abdominală
  • Anemie (nivel scăzut de fier)
  • Balonare
  • Diaree cu sau fără sânge
  • Oboseală
  • Greață și vărsături
  • Poftă de mâncare
  • Pierdere în greutate neintenționată

Diabet

Diabetul este o boală care interferează cu capacitatea organismului de a transforma alimentele în energie. 

Diabetul poate interfera cu producerea unei cantități adecvate de insulină sau cu utilizarea corectă a insulinei.  Boala poate crește riscul de deshidratare, deoarece rinichii de obicei reabsorb zahărul din sânge. Cu toate acestea, nivelurile crescute de zahăr din sânge care apar la diabet pot stresa rinichii.

Ca rezultat, zahărul suplimentar trece în urină împreună cu lichidul suplimentar, făcându-vă să urinați mai des. Pe măsură ce elimin mai mult lichid decât consumi, poate apărea deshidratarea.

Alte simptome ale diabetului includ:

  • Vedere încețoșată
  • Foame constantă
  • Piele deshidratată
  • Oboseală
  • Infecții mai frecvente decât de obicei
  • Urinări frecvente, adesea noaptea
  • Amorțeală sau furnicături în mâini sau picioare
  • Polidipsie (sete excesivă)
  • Răni cu vindecare lentă
  • Pierdere în greutate neintenționată