Salariul minim pe economie practicat în România este unul dintre cele mai mici aplicat într-o ţară membră a Uniunii Europene. Doar la vecinii bulgari se câştigă mai puţin. La noi, salariul minim brut pe economie este de aproape 12 ori mai mic decât în Luxemburg, ţara în care acest prag este cel mai mare din Europa, şi la jumătate decât în alte ţări din regiune. Pentru ca peisajul să fie şi mai sumbru, valoarea din România este apropiată de cea practicată de Albania.

Obiectivul declarat partenerilor sociali care negociază la Ministerul Muncii valoarea salariului minim brut garantat în plată este acela ca, în timp, această valoare să ajungă apropiată de cea practicată în restul zonei euro. Orizontul de aşteptare este 2015, iar cu un salariu minim actual situat sub 150 euro/lună, acest obiectiv pare oarecum imposibil.

Vicepreşedintele Cartel Alfa, Petru Dandea, consideră că salariul minim pe economie este „un instrument care a fost utilizat de guvernul român pentru a face ţara mai atractivă pentru investitori, prin forţa de muncă ieftină. În fapt, pentru a avea un avantaj în faţa altoră ţări din zonă. În prezent, după evoluţiile din ultimii ani ale economiei, nu mai este nevoie de un asemenea instrument”.

Cu toate acestea, în România se practică cea mai mică rată a salariului minim din cel mediu brut pe economie. Concret, noi la noi, salariul minim reprezintă 29,1% din cel mediu, în timp ce Bulgaria, ţara europeană cea mai asemănătoare cu noi, are 42,1%, mai mult decât Portugalia şi Marea Britanie.

Minimul ar fi trebuit să fie la jumătate din medie

Acesta este unul dintre instrumentele pe care executivul le ia în calcul atunci când stabileşte salariul minim. Potrivit unui acord semnat de sindicate cu guvernul, s-a stabilit ca salariul minim pe economie să crească gradual de la acest nivel până la un cuantum de 50% în 2014. La acest nivel se situează acum Malta cu 49,2% şi Luxemburg, cu 50,5%. Sindicalistul constată cu amărăciune că acum, într-un an de criză, guvernul nu-şi mai asumă înţelegerea. Potrivit calculelor sindicatelor, pentru anul viitor, salariul minim ar trebui să fie 740 lei.

Totuşi, problema raportată de reprezentanţii patronatelor este aceea că această creştere s-ar răsfrânge asupra fondului de salarii. Într-un an de criză, cu scăderi ale profiturilor şi, în cel mai bun caz stagnări, nu se poate pune problema unei creşteri de 16-17% a fondului de salarii. Dandea susţine că acest argument nu stă în picioare câtă vreme „o serie de multinaţionale au avut din 2005 până în 2008 creşteri ale profiturilor chiar de 300%”.” În acest răstimp, salariul minim nu a avut aceeaşi rată de creştere. Ideea cu productivitatea scăzută a muncii din România este o gogoriţă, deoarece putem constata pe un exemplu concret, grupul Renault, că productivitatea de aici este cea mai mare din cadrul grupului. Totuşi, salariile de aici sunt cele mai mici din cadrul grupului. dacă ne luăm după productivitate, România are o productivitate de 0,65 la 1 comparativ cu UE15. Astfel, ar trebui să fie de 65% din salariul mediu din UE15, ceea ce nu se întâmplă. Astfel, şi salariul minim este la mare distanţă” spune sindicalistul. 

Viitorul este neclar

Florian Costache, preşedintele Patronatului Naţional Român, ne-a declarat că „pe prognoze, se preconizează ca salariul minim să fie în 2015 măcar la jumătate din cât este cel practicat în ţările europene. Dar, în condiţiile actuale de criză, este foarte dificil să faci aprecieri”.

El a reiterat ideea îngheţării salariului minim prima jumătate a anului viitor, idee pe care reprezentanţii sindicatelor o pun pe tapet în cadrul negocierilor de la Ministerul Muncii. „Ca să ştim măcar ce se va întâmpla de la anul, trebuie să avem o evaluare a primelor şase luni. Şi mă refer la o analiză serioasă , la nivel macro-economic, care să ne dea o idee. Abia atunci putem şti cum o să arate salariul minim în viitor. În prezent nu se mai pot face prognoze, deoarece, referitor la evoluţia economiei, una s-a spus în ianuarie, alta s-a spus în iunie şi despre cu totul altceva vorbim acum”.

Când vine vorba despre viitor, punctul de vedere al patronatelor corespunde toptuşi cu cel al sindicatelor. „Este foarte important să ajungem din urmă nivelul salariului minim din restul ţărilor din zona euro, pentru a putea vorba despre o compatibilitate. Până în 2015, sau când anume se va face trecerea la euro, trebuie ca salariul să aibă o evoluţie ascendentă. Sigur, în raport direct cu productivitatea. Mă aştept ca în anii 2011 şi 2012 să se ajungă la un nivel cât mai apropiat posibil. Doar facem parte din UE”, a precizat Costache.

Care sunt salariile minime din Europa

În România salariul minim brut pe economie garantat în plată este acum de 600 lei, ceea ce reprezintă 139,86 euro. Pentru a vedea exact cum stăm spre deosebire de alte state, vă prezentăm mai jos salariile minime din ţările UE (clasificate pe zona euro şi pe cea non-euro), din două dintre ţările candidate la statutul de membru UE (Macedonia nu practică salariul minim), din Europa de Vest, cea de Est şi din SUA.

Zona euro:
Luxemburg – 1.641,74 euro
Irlanda – 1.462 euro
Olanda – 1.398 euro
Belgia – 1.387,49 euro
Franţa – 1.337,70 euro
Austria – 1.000 euro
Spania – 728 euro
Grecia – 681 euro
Malta – 629,99 euro
Slovenia – 589,19 euro
Portugalia – 525 euro
Slovacia – 295,49 euro

Alte ţări UE:
Marea Britanie – 1.110,49 euro
Cehia – 308,68 euro
Estonia – 277,84 euro
Polonia – 268,93 euro
Ungaria – 268,88 euro
Letonia – 254,06 euro
Lituania – 231,70 euro
România – 139,86 euro
Bulgaria – 122,72 euro

Ţări candidate:
Croaţia – 389,68 euro
Turcia – 314,43 euro

Alte ţări din Europa de Vest:
Andorra – 915,20 euro
Islanda – 705,91 euro

Alte ţări din Europa de Est:
Albania – 130,32
Belarus – 56,14 euro
Moldova – 46,12 euro
Muntenegru – 55 euro
Ucraina – 52,05 euro
Rusia – 99,30 euro
Serbia – 130,18 euro

America de Nord:
SUA – 756,89 euro

Valorile au fost convertite din moneda naţională a ţării respective în euro.

În cadrul metodologiei de calcul, o parte dintre aceste valori au reieşit ca urmare a împărţirii la 12 a sumei rezultate din cele 13 sau 14 salarii acordate anual de angajatori. În alte cazuri, salariul minim este stabilit pe ora sau ziua de lucru. Pentru a aduce datele la un numitor comun, au fost calculate valorile lunare, deoarece fiecare ţară are o metodă proprie de calcul a salariului minim. În anumite ţări contează experienţa, vârsta angajatului sau chiar starea civilă (în Grecia).

În Cehia, Estonia, Franţa, Letonia şi Lituania, salariul minim este fixat atât pe lună, cât şi pe oră cât şi pe lună. În Irlanda, salariul este fixat la 8,65 euro/euro, iar la suma din tabel s-a ajuns prin înmulţirea cu 39 de ore lucrătoare pe săptămână, apoi cu 52 de săptămâni, apoi împărţit la 12 luni.

În Grecia şi în Spania, salariul este pe lună şi pe zi şi se acordă 14 salarii anual. În Portugalia, salariul este numai pe lună, dar se acordă 14 salarii anual. În Luxemburg, salariul minim mai depinde şi de vârsta şi calificarea angajatului.

În Marea Britanie, salariul este pe oră şi se acordă în funcţie de vârsta angajatului. Pentru 16-17 ani este 3,40 lire/oră, între 18-21 ani este de 4,60 lire/oră, iar peste 22 de ani este de 5,52 lire/oră, valoarea luată în calcul aici.

În SUA, angajaţii sub 20 ani pot fi plătiţi cu 4,25 dolari/oră în primele 90 de zile de lucru la un angajator.Pentru ceilalţi, salariul este de 6,55 dolari/oră.

În Grecia salariul diferă în funcţie de pregătirea angajatului, durata totală de cotizare şi starea civilă.

În Malta, anumite domenii care sunt considerate de către guvern strategice, sau pe care autorităţile vor să le încurajeze, beneficiază de salarii minime mai mari.

Trebuie specificat faptul că salariul minim pe economie nu este un indicator situat fie în creştere, fie în stagnare. Au fost cazuri în care a fost redus de la o perioadă la alta. Singurele ţări în care s-au raportat, din anul 2000 până acum, scăderi ale salariului minim pe economie sunt Grecia şi Marea Britanie. În Grecia, în 2007 a scăzut cu 1,5%, iar în Marea Britanie a scăzut în 2008 cu 4%.


Se poate şi fără salariu minim
Salariul minim pe economie nu este o prevedere obligatorie pentru toate ţările. După cum se poate observa, din tabel lipsesc o serie de ţări cu economii puternice.

În Germania, nu există un salariu minim pe ţară, acolo se practică un salariu minim pe ramură la nivel naţional. De exemplu, în domeniul siderurgic, salariul minim este în jurul valorii de 1.200 euro/lună.

În Cipru, salariul minim este de 840 euro/lună, dar se aplică numai în domeniile în care nu activează sindicate care să negocieze contracte de muncă pe ramură. Angajatul are dreptul la această valoare numai după 6 luni de muncă la un angajator. Această practică este dezavantajoasă pentru lucrătorii sezonieri.

În Finlanda, nu există un salariu minim pe ţară, fiind în schimb aplicate grile complexe pentru fiecare ramură economică în parte. Astfel, angajaţii sunt împărţiţi în funcţie de zona geografică în care au locul de muncă (2 zone) iar apoi în funcţie de experienţă (între 3-6 clase de experienţă, numărul lor diferă de la un domeniu la altul). De exemplu, în domeniul construcţiilor, în zona 1 se aplică salarii minime între 8,95-14,64 euro/oră (sunt 6 clase de experienţă). În domeniul industriei prelucrării metalelor, în zona 1 se practică salarii minime între 8,13-10,89 euro/oră (sunt 3 clase de experienţă).