Opt ani de zile si 6,5 kg de documente, plus onorarii avocatiale piperate, atat i-a costat pe greci castigarea dreptului de a figura cu branza lor nationala Feta pe lista produselor europene ce pot fi vandute numai sub numele lor original. Istoria este plina de invataminte. Branza Feta, numita dupa zona in care se produce, are vechimea Greciei insasi. Homer descrie in Odiseea reteta fabricarii ei, reteta ramasa aceeasi pana in ziua de astazi. Asadar, pretentia Greciei, aceea ca producatorii sai sa aiba exclusivitate pe piata europeana este pe deplin indreptatita. Nu este insa si suficienta pentru a elimina concurenta. Danemarca producea si vindea si ea, pana mai ieri, branza feta, la fel Germania si Olanda. De ce s-ar fi dat la o parte, lasandu-si producatorii prada falimentelor sau restructurarilor costisitoare? In cazul specific al branzei Feta, o decizie a Curtii Europene de Justitie le-a obligat sa o faca. S-a hotarat ca grecii au exclusivitate pe piata, dat fiind ca produsul lor este cel original, purtand denumirea regiunii in care se fabrica si avand caracteristici unice. Razboiul pentru Feta, indelungat si costisitor, nu ar fi izbucnit daca producatorii greci ar fi protejat prin inregistrare denumirea de origine e produsului inainte de a intra in Uniunea Europeana. Pentru ca nu au facut-o la timp si pentru ca procedura de inregistrare, cand esti membru, presupune ca toate statele sa-si dea acordul i-a adus in situatia de a-si disputa numele produsului lor national cu state deloc dispuse sa cedeze cand este vorba de bani.

Indiferenta si lipsa de organizare duc la repetarea istoriei

Au invatat romanii ceva din toata povestea? Se pare ca nu… Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ar fi trebuit sa fie inundat de cereri de inregistrare a denumirilor de origine. Casul de Oas, branza de Moeciu, branza de Fagaras, telemeaua de Valcele, cascavalul de Dobrogea, caltabosul de Feleac, sunca de Salaj, muschiul de Azuga, tuica de Valeni, vinarsul de Tarnave sunt doar cateva din produsele traditionale romanesti a caror denumire de origine ar fi trebuit protejata, si nu este. Indiferenta producatorilor romani, pentru ca lor le revine sarcina initierii procedurii de inregistrare a denumirilor de origine, este cvasigenerala. ,,Avem un potential de peste 500 de indicatii geografice. La OSIM a fost depusa documentatia pentru inregistrarea a doar 30 dintre acestea. Producatorii romani nu realizeaza, se pare, importanta capitala a protejarii denumirii de origine,,, spune seful serviciului marci din cadrul OSIM, domnul stefan Cocos. Sa fie costurile cauza? Putin probabil, avand in vedere ca inregistrarea, examinarea cererii de inregistrare si eliberarea certificatului costa 13,5 milioane de lei, suma in care intra protectia denumirii de origine pe timp de zece ani. Mai degraba este vorba despre inertia si lipsa de informare a asociatiilor si patronatelor de tot felul. Ori nu stiu, ori nu le intereseaza ca inregistrarea denumirilor de origine nu va fi la fel de lesnicioasa o data negocierile de aderare incheiate. Daca acum este o simpla formalitate, dupa ianuarie 2007 vom avea nevoie de acordul tuturor statelor membre pentru a inregistra, proteja si avea exclusivitatea denumirilor de produse nationale. Un singur vot impotriva si vinul de Murfatlar ,,made in,, Romania ar putea fi concurat de vinul de Murfatlar ,,made in,, Ungaria sau Spania.

Pe scurt, in loc de teorie

· Denumirea produsului este indicatie geografica, daca probeaza ca acesta este originar din teritoriul respectiv, si o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinante ce pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice. Este cazul denumirii VaLENI, asociate bauturilor alcoolice de fermentatie. Aceasta indica originea, iar tuica provenita din zona Valeni are caracteristici specifice zonei de provenienta.
· Denumirea produsului nu este indicatie geografica daca este fantezista (Snagov, Moneasa, Marasesti sunt marci de tigari ce nu au nici o legatura, in ceea ce priveste originea materiei prime sau a locului de fabricatie, cu localitatile respective) sau generica (cascavalul Rucar este produs de aproape toate fabricile de lactate din Romania, in baza unui standard; denumirea si-a pierdut calitatea de indicatie geografica, devenind o denumire generica pentru un tip de produs).

Avantajele inregistrarii indicatiilor geografice surclaseaza dezavantajele

Argumente pro:
· Avantaj consumatori: produse de calitate garantata, titularul IG pierzand dreptul de folosinta a indicatiei geografice daca nu respecta standardele impuse.
· Avantaje titulari: protectie impotriva utilizatorilor pirat ai IG; posibilitatea folosirii IG de catre toti cei care produc in zona sub indicatie; inregistrarea unei denumiri ca IG nu exclude posibilitatea inregistrarii acesteia ca element al unei (unor) marci.

Argumente contra:
· Procedura greoaie de inregistrare: ministerele de resort trebuie sa elaboreze lista IG, sa defineasca zonele si caracteristicile produselor sub indicatie, sa nominalizeze organismele de control si certificare; producatorii trebuie sa se asocieze si sa formuleze documentatia necesara inregistrarii.