O decizie așteptată: dizolvarea voluntară
Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor urmează să decidă soarta fabricii Armătura SA. Conform convocatorului oficial, propunerea vine din partea auditorului extern, care a constatat că valoarea activului net a scăzut sub 50% din capitalul social – o situație care, potrivit legii, obligă conducerea să informeze acționarii și să propună măsuri concrete.
Motivul principal invocat este „imposibilitatea realizării obiectului de activitate”. În aceste condiții, soluția propusă este dizolvarea voluntară și numirea unui lichidator judiciar, respectiv Belciu Insolvency SRL.
Armătura SA, o fabrică cu istorie
Armătura SA a fost fondată în 1884 și a devenit în perioada interbelică un actor industrial de referință. A fost premiată în 1934 pentru invenția robinetului cu bilă, un reper tehnologic global. Între 1949 și 1960, fabrica a fost singurul producător național de armături sanitare, devenind un pilon al industriei românești de profil.
Din 1997, compania a fost listată la Bursa de Valori București. În 2004 a fost preluată de grupul austriac Herz Armaturen, care deține și firma Koro Lando Real Estate, implicată ulterior în tranzacții imobiliare semnificative cu bunurile companiei clujene.
Producția s-a restrâns în ultimii ani
Activitatea de producție a început să se restrângă semnificativ în ultimii ani. Din 2021, Armătura SA a renunțat la producție, orientându-se spre subînchirierea de spații comerciale și industriale. În același an, și-a vândut clădirile și terenurile pentru 9,5 milioane de euro către Koro Lando Real Estate, firmă aflată sub controlul aceluiași grup austriac.
Tranzacția a stârnit controverse, deoarece banii au fost folosiți pentru acoperirea unei datorii vechi de 5 milioane de euro către Koro Lando, plus dobânzile aferente. În lipsa altor surse de venit, compania a intrat într-un cerc vicios financiar.
Avertismente ignorate de conducerea companiei
Auditorii financiari au semnalat încă din anii precedenți riscuri majore privind continuarea activității, menționând lipsa fondurilor necesare pentru rambursarea datoriilor și absența unui plan de redresare. În ciuda solicitărilor repetate, conducerea companiei nu a oferit răspunsuri clare sau documente justificative.
Ulterior, s-a aflat că Armătura SA a fost dată în judecată la Curtea Internațională de Arbitraj de la Viena, din cauza neplății împrumutului menționat. Toate aceste elemente au grăbit prăbușirea unei companii odinioară de prestigiu.
După 141 de ani, Armătura SA își încheie existența, nu cu un nou produs inovator, ci cu o decizie de dizolvare și lichidare. De la performanțe internaționale și rol strategic în economia națională, la datorii neplătite și speculații imobiliare, destinul fabricii reflectă o tranziție dureroasă a industriei românești postcomuniste.
