Veniturile medii lunare ale populației s-au ridicat, în primul trimestru al anului, la 3,250 lei, conform datelor INS, în urcare de la 2.889 lei, valoarea medie din trimestrul al doilea al anului trecut. Creșterea de 12,5% este doar ușor mai mică decât cea a cheltuielilor medii lunare, care s-a situat la 2.761 lei în primul trimestru, față de 2.446 lei în urmă cu un an, adică o creștere de 12,8%. În condițiile în care inflația nu a mâncat din valoarea banilor, putem spune că avem o majorare a veniturilor gospodăriilor mai mare decât cea a PIB

Datele INS arată că majoritatea veniturilor sunt de natură salarială, aproape 60% din total, urmate de cele din prestații sociale, cu 21,7%. Veniturile din activități independente au o pondere de doar 2,2%, iar cele din agricultură sau din vânzarea de active de sub 2%. Veniturile în natură în schimb rămân importante în bugetul gospodăriilor de la noi, cu o pondere de 12,3%, în creștere de la 11% în urmă cu un an, un indicator pentru nivelul de ruralizare de la noi. 
Veniturile bănești au fost, în medie, 2.849 lei pe gospodărie, sau 1.081 lei pe persoană, iar cele în natură s-au ridicat la 401 lei pe familie sau 152 lei pe persoană. Diferența dintre rural și urban se vede atât în valoare, 1.465 lei pe persoană în orașe versus 965 lei în sate, cât și în ponderea banilor în total, de 93,6% în urban față de 77,4% în rural. 

Cheltuielile s-au îndreptat, ca și anul trecut, majoritar către consum, care are o pondere de 70,1% din total (față de 70,3% anul trecut). Pe locul secund apar impozitele și alte contribuții la stat, cu o pondere de 20,9%, ușor mai mare decât anul trecut, când era de 20,3%. Cheltuielile pentru producție, adică sumele necesare pentru acoperirea unor nevoi precum hrana animalelor și a păsărilor, plata muncii pentru zilieri sau alți muncitori de acest gen, produse de însămânțat, au o pondere de 5,5% din totalul cheltuielilor de consum. Se poate vedea ușor că investiția în producția gospodăriei este rentabilă, veniturile aferente sunt duble ca pondere. 

Bani care stau degeaba

Cheltuielile pentru investiții aferente gospodăriei, adică achiziția sau construcția de locuințe sau terenuri, au o pondere de doar 0,5% în total. Diferențele dintre urban și rural sunt cele normale la capitolul cheltuieli, cele bănești având o pondere de 94,1% versus 75,5%. De altfel, doar la capitolul mărfurilor nealimentare găsim un echilibru, cu 22,7% versus 22,3%, în timp ce discrepanța maximă se înregistrează la contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii, unde în urban avem 5,9%, iar în rural 24,5%. 

 

În cadrul cheltuielilor cu consumul, cele mai multe resurse merg către mâncare și băuturi nealcoolice, cu o pondere de 35%, pe locul secund aflându-se cele aferente locuinței (apă, electricitate, gaze și alți combustibili), cu 19,4%. Banii pentru băuturi alcoolice și tutun au o pondere de 7,9% din totalul cheltuielilor de consum. 

Există o diferență de aproape 500 de lei între venituri și cheltuieli, sume cu care se achită datorii către bănci sau alte forme de debit sau care merg către economisire. Din păcate, avem încă un număr redus de persoane care utilizează fondurile deschise de investiții pentru economisire, unde la sfârșitul primului trimestru erau 326.341 de investitori, în ușoară scădere față de sfârșitul anului trecut. Cei mai mulți își păstrau economiile în fondurile de obligațiuni, respectiv 76%, conform datelor Autorității de Supraveghere Financiară, urmate de cele diversificate, cu o pondere de 19%. 
Interesant este că și depozitele bancare au o pondere ridicată în activul net total al fondurilor deschise cu venit fix, de aproape 20%, în condițiile în care populația ține foarte mulți bani în bănci, fără să îi utilizeze.

Mihai Purcărea, CEO al BRD Asset Management, arată că o treime din economiile populației stau în depozite overnight (conturi curente, depozite la vedere etc.), cu dobândă zero, pondere care în 2010 era de doar 20%. „Datele Băncii Naționale arată că aproximativ 60 de miliarde de lei din banii populației stau în depozite overnight“, spune Mihai Purcărea, care spune că măcar o parte din acești bani ar putea fi investiți astfel încât să producă ceva pentru deținători.