Dacă mai țineți minte, anul 2020 a început cu tensiuni militare care escaladau tot mai mult de la o zi la alta. Erau tensiunile dintre Iran și Statele Unite ale Americii, pe fondul uciderii generalului Qasem Soleimani de către o dronă americană. Atunci, absolut toată lumea stătea cu ochii pe ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, fără să bănuim măcar că peste doar nici 3 luni de zile lumea va intra în izolare dintr-o cu totul altă cauză.

Epidemia de coronavirus ne-a lovit mai intempestiv decât am fi crezut. Rapiditatea cu care s-a amplificat fenomentul și ritmul în care s-au luat deciziile care ne-au schimbat radical viața ne-au introdus într-o nouă normalitate definită de noi reguli care au introdus noi concepte precum cel de izolare sau de distanțare socială. Brusc, în viața noastră de zi cu zi au apărut în vocabularul cotidian termeni precum restricții, reguli, măsuri, izolare. Lucrurile nu se opresc aici. Experții și decidenții politici fac eforturi în a transmite același unic mesaj și anume că ce trăim acum nu este un simplu moment delimitat în timp, ci este o realitate cu care va trebui să ne obișnuim. O nouă normalitate. O nouă ordine pe care nimeni nu ar fi putut s-o anticipeze.

Și pentru că o epidemie mondială nu era suficientă, un alt fenomen tinde să aibă ramificații globale, cu efealbcte nebănuite. Și când spun asta, mă gândesc la felul exagerat, din punctul meu de vedere, în care o parte din lume a înțeles să lupte împotriva rasismului. O luptă care a ajuns la măsuri extreme și de natură extremistă și aici imi vin în minte cele mai recente, dar și cele mai absurde: propunerea ca reprezentarea lui Hristos (alb) în iconografie să fie reconsiderată și decizia companiei L’Oreal de a renunța la termenul de „albire”.

Astfel că privind în urmă la felul neașteptat în care au evoluat lucrurile la nivel planetar în această primă jumătate de an, înclin să cred că noua ordine mondială este orice, mai puțin ceea ce ne așteptăm noi să fie. Trăim într-un moment în care niciun economist nu poate estima încotro se duce economia, niciun expert sau consultant politic nu poate prezice care va fi realitatea politică în viitorul apropiat, niciun medic sau expert în sănătate nu poate spune cum vor evolua lucrurile legate de pandemie.

Trăim momente în care absolut totul a devenit imprevizibil.

Distanțarea de orice fel

Deși de un imprevizibil aproape extrem, totuși nu poți să nu remarci faptul că toate lucrurile au punct comun: distanțarea. Că vorbim despre distanțare la nivel geopolitic (tensiuni militare la nivelul marilor puteri), distanțare socială impusă în numele normelor sanitare sau distanțare ideologică, distanțarea pare să fie cuvântul care pare să definească această nouă ordine. Iar distanțarea merge de la cel mai înaltă structură socio-politică până la ultima celulă a societății, familia.

Au tot apărut informații potrivit cărora numărul de divorțuri a crescut în urma apariției pandemiei. Fie că vorbim despre cauze legate de violență domestică, infidelitate sau cauze de orice altă natură, distanțarea și-a făcut apariția în tot ceea ce înseamnă structură socială și mă tem că ce am trăit până acum e doar începutul unei ordini imprevizibile, dar marcată de distanțare.