Potrivit comunicatului comun al Uniunii Europene si Guvernului Romaniei din 28 octombrie 1999, s-a convenit elaborarea unei strategii economice pe termen mediu pentru Romania la care sa fie antrenati, alaturi de specialistii romani, si experti ai Uniunii Europene, Bancii Mondiale si Fondului Monetar International. In stabilirea prioritatilor societatii romanesti pe urmatorii ani, convergente obiectivului de integrare europeana, vor fi utilizate instrumente cum sunt: Planul National de Dezvoltare elaborat de Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala si adoptat in sedinta din 28 octombrie a.c. de Guvernul Romaniei, Aranjamentul stand-by incheiat cu FMI din 26 iulie 1999, programul PSAL finantat de Banca Mondiala si alte angajamente internationale ale Romaniei.
Planul National de Dezvoltare (PND) constituie unul dintre documentele esentiale ale pregatirii aderarii, definind prioritati strategice pentru care Romania solicita asistenta financiara din partea Uniunii Europene. Dupa aprecierea primului-ministru, Radu Vasile, PND este primul document de dupa 1989 care face o radiografie a societatii romanesti din punct de vedere economic, social, cultural si demografic, cu date venite din partea autoritatilor locale, si nu cu date prelucrate la nivel central. El ofera o strategie pe termen lung pana in anul 2006 si programe concrete pentru 2000-2002. In prezent, planul a fost inaintat organismelor UE si in forma aprobata va face parte componenta din bugetul de stat, ca surse de finantare, cu asigurarea de catre Guvern a unei cofinantari in cuantum de 25% din volumul asistentei externe.
Intrarea in vigoare, incepand cu 1 ianuarie 2000, a celor trei fonduri de preaderare Ispa, Sapard si Phare, destinate cofinantarii unor proiecte care sa vina in sprijinul pregatirii pentru aderare a tarilor din Europa Centrala si de Est necesita eforturi pentru crearea unui cadru legal si institutional adecvat pentru absorbtia acestor fonduri. Fondurile Phare vor sprijini alinierea progresiva la fondurile structurale, acoperind toate zonele acquis-ului comunitar. Programul ISPA desemneaza fondul de preaderare pentru infrastructura, Transport si Mediu, iar programul Sapard – fond de preaderare pentru dezvoltare rurala si agricultura va finanta dezvoltarea locala si regionala la nivel regional.
Ignorarea industriei
continua
Alaturi de programele specializate, PND mai cuprinde aspecte privind sprijinirea unor zone defavorizate, ca Muntii Apuseni si Valea Jiului, unde se prevede dezvoltarea unor programe speciale.
Cele opt agentii pentru dezvoltare regionala au elaborat fiecare propriul document de programare – cerinta expresa a UE – pentru ca si banii pentru investitii din programul Phare sa fie acordati la nivel regional.
Obiectivele pentru perioada 2000-2002, desemnate a fi realizate prin cofinantare sunt cele mentionate in graficele alaturate.
Este interesant de analizat modul in care se structureaza valoric alocatia de resurse pentru aceste obiective. Planul inaintat Comisiei Europene, cu o finantare totala de 3.890 milioane euro in decurs de trei ani (2000, 2001, 2002), dintre care 1.536,6 euro, programe finantate de UE, iar restul, contributie nationala si din alte surse (imprumuturi, ajutoare bilaterale) prevede alocarea a 42,1% din resurse, obiectivului „infrastructura transporturi”, 25% alocatii pentru „agricultura si dezvoltare rurala” si 12,4% alocatii pentru „protectia mediului”.
Rezulta ca 80% din resurse vor fi alocate preponderent pentru infrastructura si mediu, dezvoltarea pietei agricole si servicii agricole, iar pentru toate celelalte obiective revin numai 20% din resurse.
Efortul economiei romanesti in sustinerea acestor programe este de peste 600 milioane euro/an, din care numai 3% se vor indrepta catre dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor. Specificatia de consum a acestei sume infime de 130 milioane euro pe timp de trei ani este urmatoarea: investitii productive (2000-2002) 2,3%; infrastructura adiacenta investitiilor productive 0,7%.
Unui alt obiectiv major al tranzitiei, „Sprijin pentru intreprinderile mici si mijlocii”, ii revin 3,8% din bugetul planului de integrare, adica 150 milioane euro, din care 116,2 milioane euro investitii direct productive, realizabile in decurs de trei ani si 34,4 milioane euro servicii pentru IMM-uri. Si in acest caz, proverbul „Calul de dar nu se cauta la dinti” este aplicabil, cu singura observatie ca o indeplinire exemplara, chiar in doi ani si jumatate a planului pe trei ani nu va modifica substantial competitivitatea industriei prelucratoare romanesti, daca va mai exista in 2003.
Trebuie spus ca planul de integrare europeana este numai unul complementar celui al economiei nationale in ansamblu, care, deocamdata, nu exista. Diferenta dintre cele 640 milioane euro/an propuse la lansarea „Comitetului de lucru” pentru supravegherea planului si cele 520 milioane euro/an prevazute anterior in programele convenite cu UE, de circa 120 milioane euro/an va fi cheltuita pentru plata „baietilor de comitet”. Nimic nou pe frontul de est.