Sfarsitul lui 1998 si inceputul anului in curs au abundat in acte normative. Cele mai multe s-au nascut dintr-o ratiune unica: aceea de a face bugetul sa existe. Dar nu oricum, ci in conditiile impuse de FMI si fara a se pierde prea mult timp. In numele austeritatii, multe reglementari n-au mai contat. Ele au fost suspendate sau modificate peste noapte. Tentativele de a le pune cap la cap pe cele inca in vigoare esueaza in fata neconcordantelor.
Imprecizia este cultivata prin declaratii contradictorii. Un exemplu concludent: Hotararea Guvernului nr. 983/1998. Potrivit acesteia, firmele erau obligate sa reevalueze valoarea contabila a cladirilor, a constructiilor speciale si a terenurilor achizitionate pana la jumatatea anului trecut, valoare ce urma a fi evidentiata in bilantul contabil de la 31 decembrie 1998. Neavand incotro, firmele s-au dat peste cap pentru a duce la indeplinire obligatiile fiscale, in ciuda dificultatilor. Nu putine, dat fiind ca hotararea starnea dubii privind felul in care se va stabili valoarea corecta.
Pe de o parte, calculele aveau in vedere o serie de coeficienti, reprezentand ajustarea la inflatie. Pe de alta parte, era stipulat ca eventualele subestimari sau supraestimari in raport cu valoarea de piata sa fie eliminate. Rezultatul? Un semn de intrebare: valoarea de piata sau valoarea calculata pe baza de indici? Solicitat, Ministerul Finantelor a venit cu lamuriri: indicii sunt orientativi, decisiva ramane valoarea de piata, care trebuie sa fie cat mai apropiata de realitate. In loc sa se clarifice, situatia avea sa devina, in scurt timp, exploziva. Fondul Proprietatii de Stat anunta inghetarea privatizarii prin pietele de capital. Motivul? Sa nu fie acuzat ca vinde o societate mai ieftin decat face, capitalul social urmand sa creasca, din pricina reevaluarii.
Decizia FPS deruteaza Executivul, care, peste noapte, anunta abrogarea HG nr. 983/1998. Stupefactie! Unii agenti economici facusera deja reevaluarea si depusesera bilantul contabil. Stransi cu usa, guvernantii recurg la o stratagema: proiectul revocarii este „ratacit” si HG nr. 983 devine optionala. Astfel, FPS isi poate vedea linistit de privatizare, iar societatile comerciale nu mai au motive sa protesteze.
Interesant este ca HG nr. 983/1998 nu a fost programata intamplator, in ajun de buget. Ea ar fi trebuit sa aduca intr-un timp foarte scurt (pana la 15 martie a.c.) venituri consistente la bugetul statului, prin colectarea impozitului pe cladiri. Ca sa nu bata la ochi, Guvernul si-a permis chiar o indulgenta: pentru persoanele juridice, cota de impozit se incadra intre 0,5%-1%, fata de 1-1,5% cat era anul trecut. In realitate, jocurile eru facute: se miza pe efectele HG nr. 983/1998, care ar fi ridicat baza de impozitare la valori majorate chiar si de opt ori. HG devenind optionala, Executivul s-a ales cu o dubla pacaleala.
Pe fondul a numeroase proteste, articolul sase din Legea bugetului a fost votat. „In 1999, facilitatile fiscale prevazute in Ordonanta de urgenta nr. 92/1997, aprobate prin Legea nr. 241/1998 privind investitiile directe, nu se aplica”, arata articolul cu pricina.
Facilitatile s-au stins, controversele nu
Ministrul finantelor, Decebal Traian Remes, sustine ca prin amintitul articol sase au fost suspendate efectele Legii nr. 241/1998, in totalitate.
Pe de alta parte, senatorul Varujan Vosganian interpreteaza suspendarea ca fiind partiala: vizeaza strict facilitatile fiscale. De pilda, raman in picioare scutirile de TVA (si de taxe vamale, in cazul importurilor) pentru bunurile ce constituie aport la capitalul social. Cei care inclina sa-i dea dreptate senatorului Vosganian pot avea surprize. Tot in Legea investitiilor (si nu la capitolul facilitati fiscale) sta mentionata abrogarea Ordonantei nr. 31/1997, care instituia pentru investitorii straini de portofoliu o taxa de 1,5% din valoarea tranzactiilor imobiliare efectuate pe piata romaneasca. Ordonanta fiind revocata, taxa ar fi trebuit sa dispara. Iluzii, insa. Ministerul Finantelor anunta ca taxa va fi platita in continuare, iar Guvernul va avea grija sa reglementeze aceasta problema.
In topul sacrificiilor pe altarul bugetului de austeritate se inscrie fara doar si poate si Ordonanta nr. 50/1998 privind accizele si taxele de autorizare. Suma pe care se mizeaza in acest an la capitolul „venituri din accize si impozit pe circulatie” reprezinta 15.485 miliarde lei, fata de 12.841 miliarde lei, cat s-a obtinut anul trecut. Pentru a acoperi surplusul, Guvernul a emis faimoasa OG nr. 50/1998. Ulterior, a fost modificata prin Ordonanta nr. 1/1999, care indreapta cateva dintre gafele celei dintai. Dar tot nu a fost suficient. La mai putin de o luna, Executivul a venit cu dispozitii noi, prelungind termenul prevazut initial. Asa s-a nascut prima ordonanta din 1999. Intre timp, Ministerul Finantelor emisese deja un Ordin de aplicare a prevederilor Ordonantei nr. 50/1998. Dar nici acesta nu avea sa reziste prea mult. In perioada ianuarie – februarie, alte trei ordine aveau sa ii ia locul – Ordinul nr. 50/1999, Ordinul nr. 53/1999, Ordinul nr. 55/1999, toate semnate de ministrul finantelor, Decebal Traian Remes. Dar lista nu se incheie aici. Ordonanta nr. 1/1999 a fost si ea, modificata, recent, de Guvern. Termenul prevazut pentru depunerea cererilor de autorizare a fost prelungit cu doua luni. Numeroase cereri au fost depuse dupa data limita prevazuta de Ordonanta nr.1/1999, de aici rectificarea, a explicat Adriana Saftoiu, purtator de cuvant al Guvernului.
Termenele precise
nu au nici o valoare
Adoptata in septembrie, anul trecut, Ordonanta de urgenta nr. 15/1998 privind executarea creantelor bugetare nu a fost daruita nici pana acum cu norme de aplicare, in ciuda termenului strict: 15 zile de la aparitie.
Ministerul Finantelor anunta cu seninatate ca normele sunt finalizate, dar ele vor fi emise dupa ce ordonanta va fi modificata. Pretentiile Finantelor: creantele societatilor comerciale cu capital majoritar de stat sa fie vandute nu la valoarea contabila, ci la pretul stabilit liber, prin intermediul pietelor de capital. In plus, Ministerul Finantelor nu considera necesar controlul Curtii de Conturi asupra conversiei creantelor in actiuni si asupra vanzarii lor. Daca ministerul va convinge Guvernul, vom avea in curand o noua ordonanta care o modifica pe cea de anul trecut. Nu pentru mult timp insa, deoarece comisiile parlamentare analizeaza, deopotriva, prevederile in cauza, in vederea unei apropiate legi de aprobare a acestora.
Si in acest caz, ca in multe altele, vom avea nevoie de un vraf de hartii pentru a ne da seama ce spune legea. Si, poate ca ne-am obisnui si cu el, daca, dupa minutioase cercetari, am ajunge la concluzia fericita: „Unde-i lege, nu-i tocmeala”.