La cele 200 de mii de mărci naţionale înregistrate în prezent la OSIM, după aderare se vor adăuga alte 600 de mii de mărci comunitare. Specialiştii susţin că „ciocnirile“ dintre cele două armate de mărci, autohtone şi europene, se vor solda cu numeroase procese.
În iunie 2006, compania Oltchim Râmnicu Vâlcea solicita Oficiului pentru Armonizarea Pieţei Interne (OHIM), autoritatea ce reglementează domeniul proprietăţii industriale în UE, înregistrarea denumirii conservelor Râureni drept marcă comunitară (scuze pentru cacofonie!). Astfel, numele sub care sunt comercializate produsele fabricii de conserve, deţinută de Oltchim, va fi marcă înregistrată în toate ţările Uniunii, începând cu 1 ianuarie 2007. Cu alte cuvinte, marca Râureni va fi protejată în 27 de ţări.
Din acest an, România adoptă sistemul de mărci comunitare. Astfel, cele 200.000 de mărci naţionale înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) vor intra în competiţie (şi chiar conflict) cu cele 600.000 de mărci existente în UE. Potrivit reprezentanţilor OSIM, deschiderea „porţilor“ pentru mărcile comunitare va avea două consecinţe imediate pe piaţa românească. Primul efect: vor izbucni cu siguranţă litigii între titularii de mărci similare. Ştefan Cocoş, şeful departamentului mărci din cadrul OSIM, confirmă: „Adoptarea de către România a sistemului de mărci comunitare va duce la conflicte între tilularii mărcilor naţionale şi cei ai mărcilor comunitare, ce vor putea fi soluţionate în instanţă.“ Al doilea efect, potrivit oficialului de la OSIM, va fi procedura dificilă de înregistrare a unei noi mărci, „deoarece aceasta va trebui să fie diferită de cele 800.000 de mărci naţionale şi comunitare deja existente“.
În privinţa litigiilor, avocaţii susţin că titularii mărcilor comunitare se bucură de o mai mare protecţie. „Dacă marca din spaţiul comunitar este mai «veche», atunci titularul poate cere instanţei anularea mărcii naţionale concurente. În schimb, dacă marca naţională este mai «veche», titularul acesteia poate cere instanţei interzicerea utilizării mărcii comunitare în România“, spune Eduard Pavel, avocat de proprietate intelectuală la Rominvent. Aşadar, „comunitarul“ poate cere anularea unei mărci naţionale, în schimb, „autohtonul“ poate solicita doar interzicerea mărcii comunitare pe piaţa locală.
Înregistrarea unei mărci comunitare costă 12.000 euro
Protejarea mărcii în spaţiul comunitar va necesita şi noi costuri. Dacă pentru înregistrarea unei mărci pe teritoriul României, tarifele variază între 150 şi 2.000 de euro, pentru înregistrarea unei mărci comunitare, tarifele sunt între 1.600 şi 12.000 de euro.
În afară de mărcile înregistrate, România şi UE asigură protecţie şi pentru denumirile produselor tradiţionale. „Cererea pentru atestarea unei denumiri geografice se face la solicitarea producătorilor din arealul respectiv. Dacă aceştia obţin atestatul, niciun alt producător din afara zonei respective nu va putea folosi acea indicaţie geografică în denumirea produselor pe care le comercializează“, explică Tudorel Baltă, consilier la Ministerul Agriculturii. De exemplu, în prezent, caşcavalul de Rucăr se produce în mai multe zone din ţară. După aderare, dacă producătorii din regiunea Rucăr vor solicita atestarea produsului ca tradiţional zonei lor, atunci doar ei vor putea folosi indicaţia geografică Rucăr în denumirea produsului. Astfel, după aderarea României la UE, înregistrarea unei mărci sau a unei denumiri ce conţine o indicaţie geografică va fi primul pas pentru protejarea afacerii într-un mediu foarte competitiv.
Mărcile străine sunt mai bine protejate
Anul preaderării României la structurile UE a adus la OSIM cu 44% mai multe cereri de înregistrare a unei mărci din partea companiilor străine, comparativ cu anul anterior.
De altfel, pentru 2006, numărul de mărci naţionale se apropie de 30.000, cu 30% mai puţine decât mărcile naţionale înregistrate în Franţa, în primele şase luni ale lui 2006.
