Băncile centrale au nevoie să comunice cu Guvernul

Luni, pe data de 23 octombrie, Mugur Isărescu a declarat că un bancher central nu-şi poate permite luxul de a se izola într-un turn de fildeş.

Acesta a adăugat că prin anii ’90 se considera că nu este bine ca banca centrală să dialogheze cu Guvernul, însă el nu a fost niciodată de acord cu această viziune.

„Mai pot să afirm din poziţia de guvernator al Băncii Centrale că multe dintre lucrările reunite în aceste 10 volume au jucat un rol fundamental în adoptarea deciziilor Băncii Centrale. Mi-aş dori ca aceste lucrări, care se plasează la intersecţia teoriei cu practica, să aibă tot un rol important şi în creşterea calităţii dezbaterii publice pe teme economice.

De altfel, am mai spus şi cu alte ocazii că un bancher central nu-şi poate permite luxul de a se izola într-un turn de fildeş. Şi aici este o transformare importantă.

Prin anii ’90, unii gândeau că nu e bine să vorbim cu Guvernul. Stăm separat şi ne vedem de independenţa noastră. Practic n-am acceptat niciodată acest lucru. Un dialog cu Guvernul înseamnă că eşti subordonat dacă îţi ţii principiile puternice.

Dimpotrivă, este bine, spun acum, ca ideile şi raţionamentele din aceste lucrări să nu rămână doar între zidurile Palatului Băncii Naţionale, ci să aducă echilibru şi un plus de informaţie, de judecată, în dialogul dintre cei interesaţi de subiectele respective”, a declarat acesta în cadrul evenimentului de lansare a volumului „Rolul băncilor centrale în economiile contemporane: dincolo de stabilitatea preţurilor”, potrivit România TV.

Guvernatorul BNR a mai precizat că în perioada anilor ’90 nici nu se putea vorbi despre prea multe funcţii ale Băncii Centrale, pentru că acestea având un singur instrument, rata de politică monetară, nu puteau să aibă prea multe obiective.

În acea perioadă se accepta supravegherea, dar în timp a apărut stabilitatea financiară, iar în prezent vorbim şi de economia verde.

Aurul, esențial pentru a obține credibilitate

Mugur Isărescu a adăugat că o menţiune specială merită volumului consacrat evoluţiei stocului de aur al BNR. Acesta reprezintă un răspuns al instituţiei faţă de interesul manifestat de opinia publică pentru problematica aurului şi mai ales a aurului din tezaurele băncii naţionale.

„Chiar dacă Keynes (John Maynard Keynes – economist britanic – n.r.) l-a numit cândva o relicvă barbară a omenirii, pe motivul, o judecată simplă, clară, care pătruns în gândirea şi în dezbatere publică, adică te duci în Transvaal Africa de Sud, 3.000 de metri adâncime, se extrage foarte greu, ca să-l scoţi la suprafaţă şi apoi îl bagi tot în pământ, în tezaurul băncii centrale. „Şi pentru ce?, spune Keynes. Pentru credibilitate.”

Dar, continuă el judecata, nu putem să obţinem credibilitatea băncii centrale, încrederea în monedă, şi pe alte căi? Şi de aici teoria instituţională: să întărească instituţiile băncile centrale, independenţa lor şi atunci nu mai avem nevoie de aur.

Dar aurul uitaţi că n-a dispărut din teoria monetară şi de aceea e şi la noi din nou în dezbatere, că din când în când mai pare „de ce ţineţi aurul o parte la Mosco”…la, scuzaţi-mă la Londra, că la Moscova nu-l ţinem, ni-l ţin ei acolo. Şi de ce nu-l aduceţi în ţară?”, a spus acesta.

Potrivit guvernatorului BNR, cam toate băncile centrale, cu o singură excepţie, au proporţia aceasta, jumătate din stocul de aur este ţinut într-un centru internaţional şi pentru credibilitate şi pentru eventuale operaţiuni rapide.

„Gajând aurul poţi să obţii un împrumut, ca să fiu mai clar pentru toată lumea, în câteva ore, nu trebuie să negociezi prea mult într-o situaţie de urgenţă”, a explicat el.