De când a fost ales, Barack Obama doar plimbă dintr-o mână în alta o recesiune și un război. Yes, he can.. Angela Merkel nu are cum să își imagineze că un președinte poate să facă și altceva în afară de a munci pe brânci pentru întreaga Europă și a lăsa istoria să consemneze asta. Într-o notă de subsol. Nicolas Sarkozy este prea derutat de consoarta Europei și aventurile unui finanțist la curtea regelui FMI ca să mai facă și altceva. Il Cavaliere Berlusconi este greu de convins că există ceva mai motivant în viață decât orgiile romane.
Hu Jintao este ocupat, de câțiva ani buni, să scrie în liniște manualele de istorie universală pentru preșcolarii din 2.061 (primul împărat al Americii a fost Confucius). Marea Britanie încă își caută pe la nunți un prim- ministru charismatic. Poate fi și mincinos. Iar ceilalți oricum nu prea contează pentru luminile rampei mondiale.
O construcție simplă, onestă, cu dimensiuni puține. Dar foarte puternice: masculinitate, calm, control, forță. Simplă. Dar mai ales una în armonie cu produsul. Coerență și planificare. Pe termen mediu și lung. Pentru domestici și pentru cei de peste mări. Încăpățânarea în comunicarea unei poziționări este, de mult mai multe ori decât am vrea să credem, cel mai important element al succesului într-o lume în care cele 15 minute de faimă ale lui Andy Warhol au devenit cele 15 secunde ale lui Twitter.
L-am văzut pe Vladimir Putin pilotând suhoaie, strigând ca Leonardo di Caprio de la prova unui spărgător de gheață atomic „I am the Premier and President of the world!“, salvând tigri siberieni, predând judo, lăsându-se îmbrățișat cu patimă de fane de vârsta a patra, mai expresiv ca Steven Segal, având o aventură semioficială cu o patinatoare frumoasă de topea gheața sub ea, mândru de trecutul kaghebist, încercând de câteva ori să pornească o Lada doar cu cheia de contact ș.a.m.d.
De aceea, de aproape doi ani practic un exercițiu de imaginație. Mă văd în echipa ce trebuie să inventeze noi evenimente de PR care să îl înfățișeze lumii pe marele Tzar. Mi-am făcut chiar și o listă pe care o confrunt periodic cu știrile. De regulă, sunt în zona cu o frecvență rezonabilă. În ultimele luni însă am fost total luat prin surprindere. Am simțit ce simte un puști care pedalează cuminte pe banda de avarie a autostrăzii comunicaționale atunci când este depășit pe stânga de un transportor amfibiu blindat cu motor de MIG. De două ori. Prima oară atunci când am aflat că Vladimir Putin este deja privit de unii dintre alegătorii mai în vârstă ca avatarul sfântului Pavel. Nu m-aș fi gândit niciodată să recomand căile întortocheate ale religiei. A doua oara chiar azi. Atunci când el a devenit pentru tinerii moscoviți Bond. Vladimir Bond.
Până nu văd ce se întâmplă cu dezvoltatorul jocului online care a aprobat campania publicitară cu pricina, nu pot să mă pronunț dacă a fost o simplă viitoare idee nefericită a acestuia sau una complexă, fostă și genială a strategilor de imagine. Dacă supraviețuim amândoi acestei săptămâni (eu pentru acest articol, și el pentru acea campanie), înseamnă că a fost a doua variantă. Până atunci, să reflectăm de două ori la vechea lecție care ne spune că uneori trebuie să gândim îndrăzneț și la scară mare. Este drept, în cazul acesta chiar se potrivește…
Dan Petre este managing partener D&D Research