Iată că s-a mai spulberat un mit. Acela care spune că ardelenii sunt oameni înțelepți și cumpătați din fire. Nu știu la ce s-o fi gândit Ioan Rus atunci când a făcut declarația care, cred eu, i-a pus capăt carierei politice. Ori a făcut-o cu premeditare, ori cu entuziasmul lui arogant de clujean. Dar, până la urmă fiecare pasăre pe limba ei piere. Totuși, mi se pare nepotrivită decizia fostului ministru în contextul actual politic, dar mai ales al obiectivelor și țintelor din domeniul transporturilor. De la început țin să precizez că Ioan Rus nu a strălucit în postul de ministru, dar a făcut mult mai multe decât predecesorul său, Dan Coman Șova. Poate vă mai amintiți cum în urmă cu un an „miruitul“, scăpat de două ori de colegii senatori, spunea că renunță la funcția de ministru pentru a se dedica unei cauze nobile benefică României. După el nu a rămas nici măcar cortul, pe care a promis că-l instalează pe Comarnic-Brașov. După Rus rămâne un Master Plan la un pas de a fi aprobat, dar cu multe necunoscute. Dacă ar fi să fac un bilanț al fiecărui ministru care a trecut pe la Palatul CFR în ultimii trei ani de guvernare Ponta, mi-ar fi mult mai ușor să scriu despre ce nu au făcut decât despre realizări. Doar că ceva se leagă: fiecare s-a bătut pentru ceva. Silaghi a tăiat panglicile la câteva tronsoane de autostradă la care aportul lui a fost doar acesta. Țac-ul făcut de foarfecă. În urma lui a rămas doar demararea centurii ocolitoare a municipiului Satu Mare. L-a urmat liberalul Relu Fenechiu, aflat acum la răcoare. Chiar dacă în mandatul lui partea de drumuri a fost trecută în ograda lui Șova, pe atunci ministru al marilor proiecte, „transformatorul“ Relu a pornit dezbaterea pentru autostrada Târgu-Mureș-Iași. Dacă ar fi să-l punem pe lista miniștrilor și pe Victor Ponta, care a asigurat interimatul timp de aproape 2 luni, atunci trebuie precizat în dreptul lui frica de a semna contractul de privatizare a CFR Marfă, care ulterior a picat. Toată harababura privatizării a căzut pe umerii Ramonei Mănescu, al cărei merit, dacă ar fi să-i găsim vreunul, a fost acela că nu a cedat intereselor lui Mazăre & Co de a-i ceda portul Constanța. A urmat „ilustrul“ Șova, care ne-a pregătit un tun de 8,5 miliarde de euro, pe care să-l plătească și copiii copiilor noștri. Cu toate acestea, contractul Bechtel tot nu l-a găsit.

Rus ne-a bulversat cu ideile lui geniale: ba drum expres, ba autostradă fazată. Toți patru miniștrii au excelat în promisiuni neonorate. Poate o fi blestemul șoferilor care s-au săturat de drumurile proaste, astfel că niciunul nu a reușit să aibă măcar un mandat de un an. Într-un an se pot face multe, dar istoria ne arată că în construcția de autostrăzi, nu. Un ministru începe discuția despre un proiect, altul își pune semnătura pe contract, cel care-l urmează inspectează șantierul, dar panglica o taie succesorul.

Te-ar putea interesa și: