Pe lângă cei trei giganți de la Giza, de-a lungul Nilului pot fi numărate peste 70 de piramide. Dar modul în care au fost construite aceste piramide continuă să rămână un mister și un motiv de speculații pentru arheologi.

Descoperirile recente ar putea dezlega o parte a enigmei

Cu toate acestea, descoperirile recente ale unui grup de arheologi ar putea dezlega o parte a enigmei. Analizând ținuturile din jurul Marii Piramide din Giza, echipa de arheologi s-a angajat într-o încercare de a valida o teorie privind modul în care egiptenii antici ar fi putut realiza o astfel de performanță remarcabilă, potrivit TheBrighterside.

În secolul al XIX-lea, cercetările arheologice din Egipt au început să facă o legătură clară între ingeniozitatea astronomiei egiptene și arhitectură. În urma acestor cercetări se știe azi că Marea Piramidă din Giza, de lângă Cairo, a fost construită în jurul anului 2.700 î.Hr. pentru faraonul Khufu și este cea mai mare din grupul celor trei piramide de la Giza.

Marea Piramidă a reprezentat vreme de peste 3.000 de ani cea mai înaltă structură de pe Pământ. Pentru a înțelege amploarea provocării, trebuie precizat că Marea Piramidă din Giza este compusă din peste 2,3 milioane de blocuri de calcar și granit, fiecare cântărind două tone.

„Este ceva ce și astăzi ar necesita resurse semnificative și o expertiză inginerească extraordinară”, spune arheologul Laila Hassan.

Cum a fost posibil ca vechii egipteni să realizeze o astfel de construcție?

Un indiciu ar putea veni chiar din mediu. Echipa de cercetare, printr-o analiză aprofundată a zonei înconjurătoare, presupune că egiptenii au folosit căile navigabile din jurul lor, în special un afluent al Nilului, pentru a transporta pietrele masive în deșert. Pentru a valida această ipoteză, cercetătorii au trebuit mai întâi să obțină și să studieze mostre de sol din câmpia inundabilă din Giza.

S-au căutat semne de polen și vegetație antică originară din Nil

Acest lucru a necesitat săparea la o adâncime impresionantă de 9 metri, dezgropând cinci mostre de sol fosilizate. Aceste probe au fost trimise la un laborator din Franța pentru o analiză cuprinzătoare. Explicația? S-au căutat semne de polen și vegetație antică originară din Nil, dovezi care ar confirma prezența unei căi navigabile de altădată. Analiza a evidențiat urme ale Khufu, un afluent antic despre care se crede că a secat în anul 600 î.Hr.

Un studiu publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences” afirmă că fostul peisaj acvatic și nivelurile mai înalte ale râului care existau în urmă cu aproximativ 4.500 de ani au facilitat construcția Complexului Piramidelor din Giza. Această descoperire nu numai că a confirmat existența afluentului, dar a susținut teoria conform căreia acesta a jucat un rol esențial în transportul plăcilor de piatră, care mai târziu aveau să devină parte integrantă a construcției piramidei.

Cercetarea a scos la iveală un element important al biodiversităţii

Mai mult, cercetarea a scos la iveală un element al biodiversităţii. Echipa a identificat 61 de specii uluitoare de plante, având o imagine mai bună a peisajului egiptean antic. Geograful Hader Sheisha, care a făcut parte din grupul de cercetare, a explicat semnificația acestei descoperiri.

„Fără acest afluent”, a explicat Sheisha, „ar fi fost practic imposibil să se construiască piramidele. A acționat ca o bandă transportoare naturală, ușurând coșmarul logistic al mutării unor astfel de blocuri de piatră uriașe”.

Cercetarea a pornit de la un fragment fascinant de papirus, descoperit în Marea Roșie. Acest document istoric detaliază relatarea unui ofițer numit „Merer”, însărcinat cu transportul de calcar pe Nil, la un șantier din Giza.

„Am fost atât de interesată de acest document pentru că el confirmă că transportul materialelor de construcție necesare piramidei s-a făcut pe apă”, a declarat Sheisha in interviul pentru The New York Times.

„Înțelegerea mediului și a infrastructurii de la acea vreme poate ajuta la decodarea enigmei năucitoare a construcției piramidei”, a subliniat ea.