În urmă cu mai bine de trei ani testam pentru a doua oară un Contryman. Și nu unul oarecare. Purta supranumele Dark Edition și împrumuta elemente de design de la varianta John Cooper Works. Pe atunci l-am asemănat cu Mefisto, pentru că am descoperit în acea mașină un caracter dualist, înșelător, deseori rău și greu de înțeles, care poate stârni pasiuni nebănuite prin simpla sa prezență. Ei bine, la finalul lui 2015, am decis să aflăm ce alte surprize ascunde un Countryman. Doar că, de această dată, ținta a fost versiunea Cooper S ALL4. Dotată cu propulsorul de 1.6 litri care dezvoltă 184 CP, asistat de o cutie automată cu șase trepte și tracțiune integrală mașina poate fi inclusă în categoria celor care pot schimba oricând asfaltul cu terenul accidentat.

Deși suntem siguri că extrem de puțini posesori ai unui Countryman au măcar intenția de a testa capacitățile off-road ale mașinii este demn de menționat faptul că, grație sistemului ALL4, vehiculul se poate aventura liniștit dincolo de jungla de asfalt. De asemenea, grație acestui sistem de tracțiune integrală care transferă puterea motorului către cele două punți în funcție de aderență, Countryman se descurcă foarte bine pe orice tip de asfalt, chiar și atunci când acesta este alunecos. Din nefericire există și un dezavantaj. Unul care majorează sensibil costurile de utilizare și micșorează autonomia și așa destul de redusă a modelului: consumul de carburant.

Nu trebuie uitat faptul că modelul Mini are un rezervor de doar 47 de litri și că propulsorul alimentat cu benzină care dezvoltă 184 CP este supraalimentat, asta însemnând că propulsarea unui vehicul cu o greutate de 1.480 kg și un coeficient aerodinamic 0,36 implică un consum destul de mare. Producătorul menționează în fișa tehnică un consum mediu de 7,3 l / 100 km, însă în timpul testului nu am reușit să coborâm sub 8,4 l / 100 km.

Odată conștienți de acest aspect vă puteți lăsa vrăjiți de caracterul duplicitar al lui Countryman Cooper S. Puterea motorului poate face mașina să zburde, direcția este în parametri obișnuiți ai mărcii – adică foarte sigură, dar cu puțin feedback – iar stabilitatea în viraje este surprinzătoare pentru un astfel de vehicul. Cât despre aspect și confort, lucrurile sunt cât se poate de clare. Countryman, ca orice alt model Mini, te face să te simți „altfel”. Odată urcat la bord nu poți omite să cauți o logică imensului cadran amplasat central și nici trece cu vederea modul în care au transpus designerii comenzile unui avion pe o mașină.

De la levierul frânei de mână, până la comutatoarele care declanșează sau opresc iluminatul interior, blochează ușile sau acționează proiectoarele de ceață, totul este altfel decât într-o mașină convențională. Ca și designul exterior, ambianța interioară este de tipul „love it or hate it”. De altfel, asta caracterizează cel mai bine un model Mini, iar pe Countryman cu atât mai mult. Acest crossover împrumută celui de la volan caracterul său aparte, extravagant, facându-l să iasă în evidență fără ca asta să însemne prost-gust, bogăție afișată ostentativ sau adrenalină fără creier. Sunt destule alte mașini care pot face asta.