Existenţa microîntreprinderilor cu impozit preferenţial pe venit de o singură cifră mai este asigurată doar în 2009. Micii întreprinzători trebuie să se gåndească deja la alternative dacă vor să mai scape de povara fiscală.

Folosită ca metodă pentru a evita impozitul pe profit de 16% sau contribuţiile sociale, microîntreprinderile sunt pe cale de dispariţie ca regim fiscal preferenţial. O arată atåt Codul fiscal, care prevede existenţa acestei forme de impunere doar pånă în 2009, inclusiv, cåt şi reprezentanţii Comisiei Europene care avertizează că acest regim ar trebui să fie examinat sub aspectul unui ajutor de stat pentru că oferă avantaje unei categorii de companii.

Microîntreprinderile ar putea totuşi supravieţui dacă guvernul viitor va decide să îşi asume o eventuală dispută cu forul executiv european. În aceste condiţii incerte, cei care au optat pentru microîntreprinderi trebuie să-şi reevalueze costurile şi să se orienteze spre alte forme, mai avantajoase.

Înfiinţat în urmă cu şapte ani, regimul pentru micile afaceri a mai fost pus în pericol în 2006, înainte de aderarea la UE. Atunci, Ministerul de Finanţe a vrut să elimine impozitul pe venit de 3% şi să treacă microîntreprinderile în categoria plătitorilor de impozit pe profit de 16%. Motivul invocat a fost tocmai obligaţia guvernului de a desfiinţa regimul preferenţial de impozitare înainte de data aderării. Pånă în prezent, Comisia Europeană nu a transmis oficial vreo sesizare guvernului pe această temă, înţelegerea fiind ca microîntreprinderile să aibă o perioadă de tranziţie pånă în 2009.

Avantajele microîntreprinderii

În prezent, sunt înregistrate ca microîntreprinderi plătitoare de impozit pe venit de 2,5% în jur de 125 de mii de firme. Multe dintre ele nu sunt cu adevărat mici afaceri, ci forme de ocolire a unor taxe şi, în special, a contribuţiilor de asigurări sociale. Salariile mari sunt mascate de angajatori prin încheierea unor contracte de prestări servicii cu propriii angajaţi. În acest mod, patronii sunt dispuşi să plătească salarii mai mari pentru că scapă de contribuţiile sociale, care înseamnă cumulat circa 40%. Odată cu patronul poate beneficia şi angajatul care, dacă optează să se înregistreze ca plătitor de TVA, îşi poate compensa taxa încasată de la angajator pentru prestările de servicii – 19% din sumă – cu cea achitată pentru achiziţia de bunuri sau servicii necesare activităţii.

Tocmai din cauza faptului că microîntreprinderile s-au dovedit în timp un bun mijloc de plată a salariilor mari şi mai puţin un regim de stimulare a micilor afaceri, Finanţele au prevăzut, din 2007, că o microîntreprindere poate opta pentru impozitul pe venit numai dacă obţine cel puţin jumătate din venituri din alte activităţi decåt consultanţă şi management. Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN) include peste 30 de activităţi la aceste domenii. În completare, normele Codului fiscal au precizat că încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi management se face prin analiza contractelor încheiate.

Prin urmare, ponderea veniturilor din consultanţă şi management în totalul veniturilor este elementul luat în calculul impozitului. Un alt obstacol pentru cei care îşi iau salariile în acest fel este obligaţia de a avea cel puţin un angajat, dar şi în acest caz practica s-a dovedit mai tare decåt teoria şi mulţi au făcut angajări fictive pentru un program de numai două ore pe zi cu remuneraţie şi taxe corespunzător de mici.

Totodată, Codul fiscal reglementează că cifra de afaceri trebuie să fie de cel mult 100 mii de euro anual, cu scopul de a-i exclude pe cei care făceau, de exemplu, tranzacţii imobiliare speculative.

Impozitul pe venitul microîntreprinderii este de 2,5% în acest an şi urmează să fie majorat la 3% anul viitor. Codul fiscal nu mai prevede nimic în privinţa regimului de impozitare pe venit a microîntreprinderilor după anul 2009, iar reprezentanţii Finanţelor arată că decizia a fost, atunci cånd s-au făcut cele mai recente modificări la acest capitol, ca regimul special să fie eliminat din 2010.

Prima variantă: persoana fizică autorizată

131-21121-46_clepsidra_43.jpgO alternativă, pentru care au optat deja mulţi dintre cei care doresc să mai scape de povara impozitelor, este persoana fizică autorizată (PFA). Un prim dezavantaj ar fi faptul că PFA are calitatea de angajat propriu şi trebuie să plătească contribuţia de sănătate şi pe cea de pensii. Totuşi, există o portiţă şi în această situaţie. PFA poate scăpa de această obligaţie dacă semnează un contract de muncă cu o firmă. Astfel, cine vrea să încaseze un salariu mare şi, în acelaşi timp, să scape de contribuţii, poate alege PFA. În acest mod, beneficiază de o serie de cheltuieli deductibile fiscal, foarte convenabile, cum ar fi consumabilele, obiectele de inventar, chiria, combustibilul, telefonul, contractele de leasing. 

Valoarea impozabilă se reduce astfel semnificativ pentru că PFA sunt impozitate asupra venitului real, însemnånd diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile. Plata impozitului se face anticipat, trimestrial, în baza propriei estimări a veniturilor şi a cheltuielilor din timpul anului, cu regularizarea anuală a impozitului cu 16%.

Opţiunea pentru înregistrarea ca PFA se poate face pentru orice cod CAEN, excepţie făcånd profesiile reglementate de legi speciale, iar contabilitatea se ţine în partidă simplă.

În 2008, Guvernul a decis că trebuie să sprijine PFA, cu atåt mai mult cu cåt regimul microîntreprinderilor nu va mai avea viaţă lungă. Astfel, a fost modificată modalitatea de înregistrare a acestora, renunţåndu-se la autorizarea lor de către primării. În prezent, PFA se înregistrează ca orice societate comercială la oficiile Registrului Comerţului.

3% va fi impozitul aplicat pe venitul obţinut de microîntreprinderi în 2009, cel mai probabil ultimul an în care se va mai aplica acest regim fiscal favorabil

2009 ar putea fi ultimul an în care microîntreprinderile vor putea să beneficieze de impozitul de o singură cifră pe venit. Impozitul va creşte la 3%, de la nivelul 2,5% aplicat în 2008. Cei care vor să plătească în continuare impozite mici trebuie să se gåndească la alternative