Orice constructie are si costuri ascunse. Daca apelati la o firma pentru a va face propria casa, nu platiti doar pentru fundatie si ridicarea imobilului. In pretul pe metru patrat, compania ar trebui sa includa si taxa de colectare, transport si depozitare a resturilor ramase in urma lucrarilor.
De multe ori, insa, constructorii “uita” sa mai plateasca pentru a va scapa de moloz si prefera sa arunce gunoiul pe unde apuca. De aceea, locurile virane din mai toate orasele sunt pline de caramizi sparte, beton uscat si resturi de gresie. In mod normal, firmele de constructii trebuie sa incheie un contract cu o groapa de gunoi, unde sa duca molozul. Aici, intervin problemele, din cauza tarifelor practicate de societatile care administreaza gropile de gunoi si a lipsei verificarii de catre autoritati a contractelor de salubrizare. Multi constructori cu cifre modeste de afaceri se plang ca preturile sunt destul de piperate, desi, la o lucrare de o suta de mii de euro, realizata in Bucuresti, costul aruncarii molozului nu depaseste 100-150 de euro. “Noi am preferat sa dam 50 de lei grei unui sofer care a venit cu basculanta proprie, decat sa platim firmei care gestioneaza groapa de gunoi”, explica seful unei echipe de muncitori care se ocupa cu constructia unei case in vestul Capitalei.
In Tulcea, constructorii trebuie sa incheie un contract de preluare a minimum unui metru cub de moloz. “Incercam astfel sa evitam practica aruncarii resturilor din lucrari de constructii pe terenuri virane”, spune Lucian Eduard Simion, seful directiei Servicii publice din primaria orasului Tulcea. Potrivit acestuia, aruncarea molozului la depozitul ecologic costa 33 de lei noi. Oficialul ne-a mai spus ca, in ciuda eforturilor autoritatilor locale, doar o treime din molozul “produs” in Tulcea ajunge unde trebuie, restul fiind aruncat de firmele de constructii pe unde se poate. In final, molozul neachitat de firme este cules de societatea de salubritate, care taxeaza lunar tulcenii cu 2,9 lei pentru asa-numita “taxa de habitat”.
Mecanismul de eludare a legii este destul de simplu. Firmele de constructii sunt obligate sa aiba un contract de preluare a molozului, este adevarat. Dar nimeni nu verifica derularea acestuia, adica daca intr-adevar a venit cineva sa stanga resturile. Un fost angajat al unei societati de salubritate din Bucuresti ne-a declarat ca se practica doua tipuri de contracte, “pe bune” si “pe naspa”. Cel “pe naspa” este facut pentru autoritati, ca acestea sa elibereze aprobarile de constructie. Asa se face ca patronul scoate din buzunar o suma infima fata de obligatia reala, iar societatea de salubritate primeste bani pe o prestatie fictiva.
Surse din piata constructiilor ne-au declarat ca in provincie, multe firme nici macar nu inregistreaza in contabilitate vreo o factura catre gropile ecologice.
Aruncatul molozului la voia intamplarii este un sport practicat, in special, de constructorii mici, intrucat cei mari au inceput sa tina la blazon. Ei risca amenzi apreciabile si pierderea unor contracte grase. “In general, firmele serioase nu-si permit sa arunce gunoiul la marginea drumului. Fiecare isi prevede aceste costuri in oferta”, spune Adriana Iftime, directorul executiv al Patronatului Societatilor de Constructii.
Prelungirea Ghencea, loc predestinat pentru abandonarea molozului, era saptamana trecuta neasteptat de curata. Se pare ca firmele de salubrizare adunasera gunoiul ce a ramas in urma santierelor bucurestene. Din pacate, banii pentru aceasta actiune sunt scosi din buzunarul nostru, prin intermediul taxelor locale.
“In general, firmele serioase nu-si permit sa arunce gunoiul la marginea drumului.
Fiecare isi prevede aceste costuri in oferta.”
Adriana Iftime,
director executiv, Patronatul Societatilor de Constructii
Costuri pentru aruncarea molozului
Cantitatea de moloz rezultata in urma ridicarii unei cladiri de 8-9 etaje variaza intre 50 si 80 de metri cubi. In cazul demolarii unui imobil cu trei nivele, cantitatea poate ajunge si la 1.000 de metri cubi
Ce se Intampla cu molozul
• Resturile din constructii pot fi revalorificate in lucrarile de drumuri. Costurile utilizarii molozului, in acest tip de lucrari, sunt cu 20-40% mai mici decat daca drumarii ar fi folosit nisip si piatra de rau. Deseurile ar trebui maruntite de concasoare specializate si folosite la reabilitari de drumuri. Astfel, malurile apelor ar rezista mai bine in cazul alunecarilor de teren.
• Capitolul de mediu, negociat cu Uniunea Europeana, prevede ca deseurile din constructii sa fie depozitate separat de resturile menajere. In prezent, conform, Ministerului Mediului, exista doar doua gropi specializate in preluarea deseurilor din constructii.
