Cand a fost infiintat, in 1949, National Council on Economic Education – NCEE, educatia economica in Statele Unite se afla intr-o situatie similara cu cea pe care o are astazi in Romania. Organizatie neguvernamentala privata, NCEE este astazi cea mai inalta autoritate profesionala de educatie economica din SUA, careia Departamentul pentru Educatie ii incredinteaza nu numai fonduri importante, ci si responsabilitatea gestionarii celor mai delicate probleme in materie: curriculele de educatie economica, materialele didactice, structurile de training. Programele NCEE antreneaza anual 120.000 de profesori de toate gradele si 7 milioane de elevi din 70.000 de scoli, de toate nivelurile.
Reputatia si autoritatea NCEE rezida in faptul ca reuseste sa atraga si sa puna la lucru cei mai activi profesionisti ai domeniului, antrenati intr-o retea nationala de 52 de consilii, cate unul pentru fiecare stat american, plus alte 260 de centre locale, puternic sustinute de universitati.
Reteta lucrului bine facut
Cu pragmatismul specific natiunii americane, NCEE a abordat marea problema a educatiei economice in maniera cea mai simpla si eficace cu putinta, care s-ar putea rezuma la urmatoarea filozofie:
· Educatia economica da rezultate cu atat mai bune cu cat incepe mai de timpuriu, inclusiv in cadrul altor discipline. Inca din ciclul prescolar, copiii americani afla care este valoarea banilor, de ce trebuie sa renunte la satisfacerea unor dorinte in favoarea altora, cum pot economisi pentru a face mai tarziu o investitie, pentru ca la varste mai mari sa inteleaga mai lesne mecanismele complicate ale pietei, ce inseamna modul de gandire economic si cum se iau deciziile pentru a obtine maximum de rezultat posibil intr-o situatie data.
· Rostul educatiei este acela de a pregati tinerii pentru a participa la viata economica reala, in calitate de producatori, consumatori, intreprinzatori, manageri sau contribuabili. Din acest motiv, toate activitatile de invatare sunt nu prelegeri plicticoase, ci jocuri cu roluri, simulari, povesti, probleme decupate din viata de zi cu zi. In orice clipa a lectiei, elevul este antrenat intr-o activitate, cu o sarcina clara, si intotdeauna participarea lui are o miza: sa gaseasca o solutie, sa castige o competitie, sa-si adjudece o recompensa pentru efortul sau. Tinerii invata sa coopereze in cadrul unor echipe, dar si sa se infrunte individual; frecvent, competitia este de tipul win-win (“castig eu – castigi si tu”).
· In ciuda infatisarii lor lejere si prietenoase, activitatile de invatare sunt planificate cu maxima rigoare. Pentru fiecare nivel si clasa sunt stabilite standarde pe care elevii trebuie sa le asimileze: 15-30 de concepte sau enunturi fundamentale (definitii sau caracterizari de o fraza ale fenomenelor si relatiilor economice). Fiecaruia dintre acestea ii corespund unul sau mai multe benchmark-uri, adica nivele de competenta, care sunt totodata si obiectivele educationale: pentru a sti ca tanarul a asimilat un continut-standard, el trebuie sa poata indeplini o operatie concreta si precis definita: sa calculeze costul marginal, sa identifice avantajele comparative, sa reprezinte grafic curba ofertei etc. Pornind de la nivelele de competenta fixate ca obiectiv, educatorul construieste activitati de invatare si le articuleaza intr-o lectie. NCEE a elaborat seturi complete de lectii pentru toate nivelurile, formele si sectiunile educatiei economice, precum si pentru activitati extradidactice. Fiecare proiect de lectie este un pachet complet de mijloace si tehnici, prezentate in cele mai mici detalii si care pot fi utilizate cu un efort minim si rezultate maxime.
· Efectele invatarii sunt totdeauna masurabile. In ultima instanta, fiecare activitate desfasurata se soldeaza cu o performanta realizata de elev si fiecare secventa este un mic test. In plus, niciunei lectii nu-i lipsesc instrumente de evaluare explicita, care vizeaza mai ales deprinderile de lucru si mai putin cunostintele.
Sistemul de educatie economica de tip american, pentru care nu exista egal sau echivalent in Europa, este de cativa ani oferit si tarilor in tranzitie din Europa Centrala si de Est si din fosta URSS.
Ministerul Educatiei a stat trei ani pe ganduri
Incepand din 1995, NCEE a furnizat acestor tari programele sale, cu o finantare de peste 12 milioane USD de la Departamentul pentru Educatie si alte 2,5 milioane din surse private. 21 de state din regiune au beneficiat de cele 40 de seminarii de training pentru educatorii economici, de 36 de excursii de studii si schimburi profesionale, de materiale educationale adaptate si traduse in noua limbi, de cele sapte publicatii pedagogice care au fost initiate. Cu aceeasi minutie, NCEE monitorizeaza si evalueaza progresele profesionale inregistrate de educatorii si trainerii pe care ii formeaza, precum si efectul de multiplicare in randul celor 1,3 milioane de elevi care au beneficiat indirect de programele internationale.
“In unele dintre aceste tari sprijinim constructia unei infrastructuri de educatie economica”, precizeaza vicepresedintele NCEE, Patricia Elder, marcand faptul ca programele internationale au ajuns la o anume maturitate si la efecte de mare anvergura. Asemenea organizatii profesionale
s-au dezvoltat in Rusia, tarile baltice, Bulgaria, Croatia, Polonia, dar mai ales in Ucraina, care dispune de o retea practic completa si un corp de 200 de traineri.
In Romania, cu finantarea Bancii Mondiale, au avut loc doua asemenea seminarii de training si au fost traduse si adaptate doua seturi de materiale educationale ale NCEE, in 1998-’99. Inertia Ministerului Educatiei a facut insa ca rezultatele acestui efort sa fie doar partiale.
Educatia economica, o provocare pentru toti
Anul acesta, doua evenimente dau sperante ca pragul critic poate fi trecut. Pe de o parte, noua echipa departamentala pare sa inteleaga mai bine miza uriasa a educatiei economice, facand un prim pas prin editarea unui manual si a unui ghid pentru profesorii de specialitate, precum si a “Ghidului formatorului” pentru inserarea conceptelor economice in alte discipline. Pe de alta parte, un grup de sase romani care au absolvit cu succes cursurile internationale de training ale NCEE au creat in primavara, cu sprijinul unor universitari si oameni de afaceri, Centrul Roman pentru Educatie Economica – CREE.
Cu sprijinul NCEE, CREE va dezvolta materiale si strategii educationale si le va distribui profesorilor de economie, atat prin sesiuni de training, cat si printr-un sistem de instruire la distanta. Printre proiectele pentru acest an de invatamant se numara doua workshop-uri, o publicatie de tip newsletter, crearea a doua centre locale si initierea unui concurs national pentru educatorii din domeniu. Un alt proiect vizeaza implementarea cunostintelor economice in discipline care se predau in ciclul gimnazial.
Prof. univ. dr. Cezar Mereuta, presedintele CREE, considera ca “generarea unui sistem performant de educatie economica este o provocare pentru intreaga societate romaneasca. CREE isi face o misiune din a contribui la crearea acestuia. Contam pe nevoia pe care o resimt educatorii insisi pentru un asemenea demers, pe sprijinul prietenilor din NCEE, dar si pe al altor organizatii, inclusiv din mediile de afaceri, si avem convingerea ca Ministerul Educatiei va deveni, cu timpul, cel mai bun partener al nostru, asa cum se intampla, de pilda, in SUA.”    

Datoria neplatita fata de copiii nostri

A sosit momentul, subliniaza prof. univ. dr. Cezar Mereuta, presedintele Centrului Roman pentru Educatie Economica – CREE, ca educatia economica sa dobandeasca un statut similar cu al disciplinelor care formeaza bazele culturii generale. “Vrem-nu vrem, traim in aceasta lume globalizata, a carei prima lege este competitia. Si adevarul este ca tinerii nostri nu sunt pregatiti pentru aceasta lume. De aceea, educatia economica trebuie sa inceapa de la o varsta frageda; nu facultativ, ci obligatoriu; si nu oricum: ea nu trebuie sa se transforme r
intr-o formidabila aglomerare de date.” Educatia economica, explica profesorul Mereuta, este utila si eficienta daca poate contribui la dezvoltarea clasei de mijloc si la stabilitatea democratiei. “Suntem datori sa oferim copiilor nostri trasaturile distincte ale spiritului antreprenorial: atitudinea fata de risc; perceptia corecta a competitiei economice; dezvoltarea spiritului de asociere, care la noi, la romani, aproape ca nu exista. r
Ei trebuie sa poata intelege ce este o afacere si cum se exploateaza aceasta, sa invete cat mai de timpuriu cum sa-si evalueze propriul efort, judecandu-l prin prisma raportului dintre performanta realizata si costurile implicate.” Mai mult, trebuie sa scoatem din mentalul tinerilor nostri ideea ca trebuie neaparat sa fie salariati: am terminat studiile, dar nu mai primesc bursa, deci ma asez acum la o alta coada, pentru a primi o slujba. “Prima optiune a oricarui tanar trebuie sa fie aceea de a sta pe propriile picioare, de a fi independent, eventual de a-si dezvolta propria afacere. Obiectivul fundamental si ultim al efortului nostru, spune presedintele CREE, acesta este: independenta economica a individului.”r
r
Cinci profesori romani care au vazut la americani cum ar trebui facuta reforma educatiei economice la noi acasar
r
Prof. univ. dr. Christina Marta Suciu, Academia de Studii Economice: “Profesorii americani ne-au demon-r
strat ca educatia economica trebuie facuta altfel decat stiam noi si, in plus, pe scara larga, incepand cel tarziu din gimnaziu, cu instrumente testate si obiective standardizate. La noi, economia se preda intr-o maniera extrem de eterogena si uneori aproximativa. Prin aparitia unui partener al NCEE, Centrul Roman pentru Educatie Economica, aceste instrumente pedagogice si priceperea de a construi lectiile vor ajunge mai usor la indemana profesorilor nostri de economie, care au mare nevoie de ele.”r
r
Georgeta Georgescu, Liceul Ion r
Creanga, Bucuresti: “Datorita NCEE am luat, in sfarsit, contact cu metodica predarii economiei, dupa 27 de ani de invatamant. In facultate nu am facut asa ceva si nici astazi studentii nu prea au de la cine s-o invete; depinde de conducatorul lor de practica. Iar din manualele de economie pe care le-a selectat Ministerul Educatiei nu intelegi nimic: sunt extrem de incarcate si nu tin seama de criteriile didactice. In schimb, NCEE ofera conceptele atat de clar si de bine articulat, incat cred ca programele sale ar r
fi utile si factorilor de decizie din Romania.”r
r
Dorina Chiritescu, Colegiul National Sf. Sava, Bucuresti: “Programele NCEE sunt coerente, participative, formative, eficiente. M-a impresionat modul in care formatorii americani stiu sa lucreze in echipa si cat de bine este receptata o asemenea munca de catre ceilalti, daca este bine facuta. Noi transformam sesiunile de training in prelegeri si nu lucram pe probleme concrete, ci vorbim despre ele. Avem nevoie sa invatam cum sa lucram atat cu adultii, cat si cu tinerii, avem o nevoie acuta de suporturi de curs si de materiale complementare si nu prea vad cum am putea obtine toate acestea fara sprijinul NCEE.”r
r
Angela Tesileanu, director adjunct, Liceul Nichita Stanescu, Bucuresti: “Programele NCEE sunt o experienta importanta pentru orice profesor preocupat de propria formare in domeniul economiei. Mi-a atras atentia perspectiva interdisciplinara sistematica, deci corelarea conceptelor economice cu continuturi specifice culturii civice, istoriei, geografiei etc., si initierea in economie a elevilor de varste mici, in perspectiva unui obiectiv foarte clar: insusirea acelor elemente de educatie economica de care are nevoie o persoana pentru a se forma ca un cetatean responsabil in comunitatea in care traieste.”r
r
Mihai Nazdravan, director, Liceul Tudor Vladimirescu, Bucuresti: “Am vazut la profesorii americani ce poate insemna concret reforma educatiei din Romania. Noi facem educatie adresandu-ne doar ratiunii, rece, distant; de la ei am aflat cat de importanta este implicarea afectiva si ce beneficii aduce. La noi, elevul este intr-o relatie exterioara si adesea pasiva atat cu profesorul, cat si fata de continutul de invatat; americanii pun pret pe participare si fac din tanar actorul propriei educatii. Metodologia NCEE regandeste coordonatele psihologica si pedagogica, intr-un mod foarte flexibil si creativ.”r
r
Profesorii de economie stiu ce le lipsester
O cercetare NCEE/CREE realizata anul trecut in randul profesorilor de economie r
din Bucuresti, Timisoara si Tg. Jiu releva faptul ca doar 14% au specializare in domeniu, iar 80% au absolvit inainte de 1990. Metodele preferate la clasa sunt prelegerea (90%), conversatia (81%) si instruirea frontala (71%), strategiile active fiind mult mai putin folosite. Materialele educationale sunt putine si inadecvate, iar instrumentele de evaluare practic nu exista, cu exceptia culegerilor de teste. Pentru a-si imbunatati activitatea, profesorii cred ca au nevoie de schimbarea curriculei (62%), training (48%) si proiecte de lectii (48%).r