Era supra-numit Super Mario. Acum, Mario Draghi trebuie să înfrunte o nouă provocare. Italianul care a salvat Europa va trebui acum să fie capabil, cu prestigiul său, să coaguleze o majoritate parlamentară solidă. Numele său a fost vehiculat încă de la început în confruntarea și dezbaterea care s-au deschis odată cu demisia prim-ministrului Conte, atât de mult încât a fost considerat imediat singurul capabil să aplaneze conflictul care pare să fi pus stăpânire pe politica italiană, ultima carte înainte de alegeri pentru a înfrunta dificultățile sanitare, sociale și economice cauzate de COVID-19.

Și să câștige provocarea pe care țara o are de gestionat în privinţa fondurilor europene. Super Mario, întocmai. Așa cum a demonstrat Draghi la conducerea BCE, protejând riguros principiile Europei, dar reușind în același timp să acționeze ca un scut în fața dificultăților și contradicțiilor Uniunii, dar și față de piețele economice. Super Mario.

Licențiat la Universitatea “La Sapienza” din Roma și absolvent de masterat la MIT din Boston, Draghi a fost directorul general al Trezoreriei – alături de ministrul Carlo Azeglio Ciampi -, unde a condus perioada privatizărilor. O scurtă paranteză la Goldman Sachs și, apoi, a deținut rolul de guvernator al Băncii Italiei, poziție care l-a catapultat în mediile internaționale ale Comitetului pentru Stabilitate Financiară și la BCE, în calitate de membru al consiliului.

Mario Draghi, omul care a salvat Europa

Însă, pentru toți, Mario Draghi este omul care a salvat Europa, când în 2011 candidatura sa a primit votul țărilor celor mai atente la finanțele publice, inclusiv Germania. Debutul său a fost fulminant cu “whetever it takes”, trei cuvinte în engleză (“tot ceea ce este necesar”), capabile să oprească piețele și să acționeze ca un scut pentru țările aflate sub presiune din cauza efectului ratelor dobânzilor asupra titlurilor de stat. Cuvinte urmate de fapte, cu o gestionare atentă a cuvintelor și deciziilor, ce au culminat cu programul quantitative easing: angajamentul BCE – și al băncilor centrale din diferitele țări europene – de a-și susține titlurile de stat pe piața financiară. De fapt, a schimbat “cutia de instrumente” a BCE fără a-i denatura rolul, scrie La Repubblica. 

Însă, gluma “whatever it takes” îl face pe Draghi celebru. Un alt concept-cheie al lui Draghi este cel al datoriilor: prima dată a apărut într-un articol pentru “Financial Times”, în care scria că ar fi necesar să ne îndatorăm pentru a face față consecințelor economice ale virusului. La Rimini, invitat la reuniunea Comuniune și Eliberare, a adăugat un element obligatoriu: mai bine “datoria bună” (cea utilizată în scopuri de producție, pentru intervenții asupra capitalului uman, în infrastructurile necesare producției, în cercetare) decât “datoria rea”, la care se recurge în scopuri neproductive.

“Viitorul? Întrebați-o pe soția mea”, a spus Draghi, când a lăsat BCE la conducerea Christinei Lagarde. Dar încă dinainte, politica îl nominalizase în cele mai importante roluri. Este imposibil să negăm faptul că, și înainte de actuala criză politică, mulți l-au considerat drept posibilul succesor al lui Mattarella la președinția Italiei, având în vedere că actualul locatar de la Palatul Quirinale a făcut cunoscut faptul că nu se gândește la un nou mandat de șapte ani.

Rezervat faţă de politică, Super Mario are capacitatea de a menține un mare echilibru, fără să-și ascundă opinia. “Ne confruntăm cu un război împotriva coronavirusului și trebuie să acționăm în consecință”, a spus Draghi, rupând tăcerea după plecarea de la BCE cu o intervenție publicată în martie anul trecut în “Financial Times”. “Prețul ezitării ar putea fi ireversibil”, a adăugat Draghi, cu un avertisment care apare în deplină armonie cu urgența și temerile exprimate marți seara de Mattarella.

În această vară, a ținut un discurs în care a concentrat atenția asupra tinerilor, cerând țărilor să intervină pentru a garanta lichidități companiilor și pentru a susține veniturile, chiar în detrimentul creșterii datoriilor.

Ultimul mesaj transmis datează din decembrie, cu privire la provocarea cu care se confruntă acum Italia, cea privind Fondul de Redresare. “Sustenabilitatea datoriei publice într-o anumită țară va fi evaluată pe baza creșterii și, prin urmare, și a modului în care vor fi cheltuite resursele Next Generation UE”, o frază însoțită de un avertisment către țări cu privire la utilizarea resurselor: “Dacă resursele vor fi irosite, datoria va deveni în cele din urmă nesustenabilă, deoarece proiectele finanțate nu vor produce creștere”, a concluzionat Mario Draghi.