Premierul Ludovic Orban a explicat, vineri, într-o conferinţă susţinută la Craiova, motivul pentru care Guvernul nu a alocat fonduri pentru majorarea salariilor cadrelor didactice, deşi creşterea ar fi trebuit să aibă loc de la 1 septembrie.

El a arătat că, pe fondul unei contracţii a economiei, Guvernul nu poate creşte salariile profesorilor, deşi iniţial au fost prevăzute fonduri în buget.

„Uitaţi-vă la datele prezentate de INS şi la prognoza privitoare la creşterea economică, care e o prognoză în care noi estimăm o contracţie economică, o scădere economică de 3,8%. Când îţi scad veniturile, e ca într-o familie: dacă îţi scad veniturile şi abia mai ai bani de mâncare, de plata chiriei, nu te duci să-ţi bei banii la cârciumă sau să îţi cumperi…”, a afirmat Orban.

Şeful Executivului a arătat că majorarea salariilor nu poate avea loc în contextul în care cheltuielile bugetare au crescut ca urmare a pandemiei de COVID-19. El a dat ca exemplu domeniul sănătăţii, al cărui buget a crescut cu nouă miliarde de lei, dar şi domeniul social, căruia i-au fost alocate fonduri pentru „salvarea locurilor de muncă”.

Situația educației din România

În România sunt 215.289 de profesori, iar cheltuielile pentru educație se numără printre cele mai mici din UE, iar slaba performanță a sistemului de învățământ și de formare nu ajută România să recupereze decalajele față de UE. Participarea redusă la învățământul preșcolar împiedică dezvoltarea competențelor cognitive și sociale. Rata de părăsire timpurie a școlii rămâne ridicată, iar nivelurile de instruire în ceea ce privește competențele de bază sunt scăzute și nu se îmbunătățesc.

Disparitățile dintre mediul rural și cel urban persistă, iar grupurile vulnerabile, inclusiv romii, continuă să aibă un acces limitat la un învățământ general de calitate, favorabil incluziunii. Calitatea învățământului superior și a educației și formării profesionale, precum și relevanța pe piața forței de muncă a acestora se confruntă cu provocări, iar accesul adulților la educație este limitat.

Sistemul de învățământ este subfinanțat, iar capacitățile administrative necesare pentru modernizarea acestuia trebuie să fie consolidate. Dobândirea de competențe de bază și digitale este împiedicată de probleme semnificative. Investițiile pentru educație sunt printre cele mai scăzute din UE (3,7% din PIB față de 4,7%). Acest decalaj este deosebit de relevant la nivelurile învățământului preșcolar și primar, care sunt esențiale pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, asigurarea egalității de șanse și evitarea inegalităților mai târziu în viață.

Măsurile legislative recente amână până în 2022 punerea în aplicare a cerinței legale de a aloca anual echivalentul a 6% din PIB pentru educație. Acest prag nu a fost atins niciodată.