Dinu Patriciu este liberal. Se mândreşte cu asta. Adică, el, ca individ, se valorizează, îşi foloseşte şansele pe care i le oferă viaţa. Să nu plăteşti impozite e, în sine, un act individual. Să încerci să promovezi legi care te ajută doar pe tine este, nu-i aşa, o dovadă de liberalism, de individualism. Patriciu este un tip seducător. Îţi poate justifica orice mârşăvie, în cele mai frumoase cuvinte, eventual cu scheme desenate pe un şerveţel de hârtie. Eşti ministru de Finanţe? Vrei să ştii cum se pot şterge datoriile tuturor companiilor în şase luni? Patriciu ia un şerveţel şi-ţi face schema pe loc. Că el ar fi principalul favorizat de această schemă, e un lucru secundar; ce vreţi, e liberal, se gândeşte şi la el!

Firmele lui au datorii mari către bugetul de stat, în 1999, să zicem? Dinu Patriciu, ca acţionar, îţi oferă o soluţie; nu mai plătiţi nici un impozit, că vine amnistia fiscală pe care Patriciu o pregătea, desenată pe şerveţele, pentru ministrul de atunci al Finanţelor. N-a fost să fie. De ce este acum acuzat de manipularea pieţei de capital? Cum să vinzi, la un preţ mult subevaluat, acţiunile unei companii, la care tu eşti acţionar majoritar, deţinute de o altă firmă, la care eşti, de asemenea, majoritar, dar batjocorindu-i pe acţionarii minoritari (asociaţii lui, până la urmă!) este o afacere din care tu să fii singurul care profită (şi prietenii tăi). Procurorilor le-a luat un an să înţeleagă despre ce e vorba. Judecătorilor, probabil, le va lua şi mai mult. Convins că nici un băiat nu e mai deştept ca el în cartier, Patriciu a vorbit la telefon fără teamă; le-a explicat prietenilor cum pot câştiga uşor nişte bani. Mai grei de cap, până la urmă au înţeles şi ei. Dar Maestrul s-a expus; a fost ascultat de SRI. Fără mandate în regulă. Ghinion! Dacă ţi s-a găsit un cadavru în portbagaj, dar n-a existat un mandat de percheziţie, cadavrul nu e probă. Ce a vorbit Patriciu la telefon nu are valoare dacă a fost ascultat fără mandate în regulă. Aşa e în democraţie. SRI trebuie să-i plătească 50.000 RON, ca să nu rămână cu onoarea nereparată.

Astfel, revine o întrebare mai veche după ce Monica Macovei a făcut nişte propuneri legislative referitoare la interceptări de telefoane sau e-mailuri: care e pericolul mai mare în România acum, ca nişte procurori să abuzeze ascultând convorbiri ale demnitarilor cu amantele sau ca mulţi şmecheri să fure fără să li se poată dovedi vinovăţia? La această întrebare, Dinu Patriciu şi cei care îl susţin, pe de-o parte, şi cei care merg pe mâna lui Băsescu, pe de alta, au, cel mai probabil, răspunsuri diferite. Liberalismul, chiar şi desenat pe şerveţele, înseamnă altceva decât să furi, de la stat sau de la asociaţi, fără să fii prins.