Există anumite inechități în Legea Pensiilor

Pe 1 septembrie 2024, Legea Pensiilor va fi pusă în aplicare în România, având un impact asupra a aproximativ 5 milioane de români. În timp ce 3 milioane dintre pensionari vor înregistra creșteri ale pensiilor, 2 milioane dintre cei rămași vor continua să primească sumele actuale.

Un punct principal de dezbatere se concentrează pe perioada anterioară anului 1989, când săptămâna de lucru consta din șase zile, inclusiv sâmbăta. Cu toate că noua lege garantează că nici o pensie nu va fi redusă, ea nu recunoaște munca prestată în zilele de sâmbătă drept parte a perioadei de cotizare. Se ignoră astfel efortul suplimentar depus în acele vremuri.

În timpul regimului comunist, lucrătorii erau adesea obligați să muncească chiar și în zilele de sărbătoare sau să participe la activități agricole obligatorii în weekenduri. Printr-un decret emis la 14 martie 1990, săptămâna de lucru a fost redusă la cinci zile. Totuși, orele suplimentare lucrate până atunci nu sunt luate în considerare în calculul noilor pensii.

Această situație pune în dificultate mulți pensionari, mai ales că multe dintre firmele de atunci fie au fost dizolvate, fie au pierdut documentele necesare pentru a dovedi aceste ore de muncă. Deși pensionarii pot solicita documente de la primării sau de la Arhivele Naționale, procesul este adesea complicat. Ei trebuie să furnizeze documente justificative între 1 septembrie 2023 și 1 martie 2025.

Din fericire, există propuneri pentru acordarea unui punct bonus pentru fiecare an de muncă în aceste condiții dificile, în valoare de 81 de lei, ca o recunoaștere simbolică a eforturilor depuse.

Ce prevede Legea Pensiilor?

Art. 136. – (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:

a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;

b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 martie 1990;

c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 – 30 septembrie 1990;

d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990-1 ianuarie 1997;

e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;

f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;

g)21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;

h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;

i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;

j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;

k) pentru anul 2003 și în continuare numărul mediu de zile și, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.

(2) În situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate salariile, la determinarea punctajelor lunare se utilizează, în locul acestora, salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.