In timpul unui spectacol organizat la Teatrul Municipal din Carei cu ocazia Zilei Nationale a Maghiarilor, un calaret i-a lasat pe toti cu gura cascata intrand pe scena cu cal cu tot. Dupa spectacol, Aniko a mers la respectivul calaret pentru a-i solicita lectii de echitatie pentru fiicele sale. Practic, in numai cateva luni, impreuna cu cateva colege mai indraznete, Aniko s-a apucat de echitatie. „Hobby-ul nostru era insa cam periculos, pentru ca nu puteam calari decat pe strazile Careiului. In aceasta situatie am cerut primarului sa ne permita accesul in parcul dendrologic din centrul Careiului, in curtea castelului Karoly”, spune Aniko Veres. Practic, in acest moment a aparut si ideea afacerii, pentru ca cererea pentru organizarea de cursuri de echitatie a fost din ce in ce mai mare. „Atunci m-am gandit ca am putea transforma ceea ce a pornit ca o simpla distractie sau modalitate placuta de petrecere a timpului liber intr-o veritabila afacere”, spune Aniko Veres. Cui i-ar putea trece prin minte ideea de a infiinta un manej la Carei?
Phare a contribuit la afacerea de la Carei
La prima vedere, ar putea parea o initiativa cat se poate de riscanta, insa Aniko a privit problema dintr-un alt unghi: apropierea de granita nu poate fi decat un avantaj, pentru ca pe la Carei ajung toti turistii care trec cu masinile si autocarele in Romania. In vara lui 2000, impreuna cu 27 de prieteni, Aniko Veres a infiintat Asociatia Equus, strategia pe care s-au bizuit fiind de a crea o companie care sa administreze centrul de echitatie abia dupa ce vor vedea ca afacerea devine viabila. Aportul celor 27 de membri fondatori a fost esential, cu sprijinul acestora reusindu-se pana in prezent asigurarea furajelor necesare pentru cai. Totusi, capitalul de pornire nu a fost asigurat in totalitate de membrii fondatori. „Am reusit sa obtinem de la Consiliul Local dreptul de folosinta a unei parti dintr-o cladire abandonata, aflata in spatiul dendrologic si care functionase in urma cu aproape 100 de ani ca grajd pentru trasuri”, spune Aniko Veres. Ceea ce a ridicat cel mai bine afacerea a fost insa o alta coincidenta. Chiar in aceea perioada, intr-o dimineata, Aniko a citit in presa despre un program Phare ce viza finantarea lucrarilor de reconstructie a unor cladiri monument, cu scopul cresterii atractivitatii turistice. In decurs de trei zile a facut un proiect de 250 de pagini, pe care l-a terminat cu cateva ore inainte de termenul limita pana la care se puteau depune proiecte la Sediul Agentiei de Dezvoltare Regionala Cluj. A reusit sa obtina o finantare de 62.000 euro, din care 52.000 euro destinati renovarii si modernizarii cladirii, iar diferenta, pentru procurarea cailor de rasa. „Din aceasta suma am reusit sa cumparam patru iepe din rasa Lipitan de la herghelia din Fagaras. In prezent, avem zece cai: doi armasari lipitani primiti in custodie de la herghelia din Fagaras, doi cai de rasa comuna, proprietatea unei asociatii agricole, respectiv sase iepe si manji din rasa Lipitan, care se afla in proprietatea noastra”, spune Aniko Veres. Pretul unui cal de rasa se ridica la suma de 4.000 de euro, insa asociatia lui Aniko a primit si oferte de cumparare de 6.000 euro pentru unii dintre caii pe care ii are in proprietate; toate au fost insa refuzate. scoala de echitatie nu avea insa nici un rost si nici cum sa supravietuiasca din punct de vedere financiar, daca Aniko Veres nu se gandea sa ofere turistilor servicii de baza, cum ar fi masa si cazarea, avand in vedere ca in Carei nu exista deocamdata nici un hotel. Drept urmare, mai intai au amenajat camere cu 27 de locuri pentru cazarea turistilor, si abia apoi s-au gandit la cursurile de echitatie. Activitatea propriu-zisa a inceput din primavara acestui an, lunile de varf fiind iulie si august, cand se intorc sa petreaca vacanta in Romania svabii emigrati in Germania. „Au inceput insa sa vina multi turisti din Ungaria, Olanda, Suedia sau Israel. De fapt, ei sunt clientii pe care contam, deoarece localnicii nu prea isi permit tariful de 100.000 lei pe ora la cursurile de echitatie, chiar daca in Poiana Brasov, spre exemplu, se plateste o suma de cinci ori mai mare pentru aceeasi prestatie. Pentru straini insa este foarte ieftin”, spune Aniko Veres. scoala de echitatie este o afacere profitabila numai in perioada verii. O investitie intr-o sala de manej este obligatorie pentru a asigura incasari pe toata perioada anului, cu toate ca Aniko nu se asteapta la o activitate sustinuta in timpul iernii. „Este necesar sa existe o continuitate in activitatea noastra, fara pauze fortate din cauza succesiunii anotimpurilor, acest lucru fiind benefic si pentru sanatatea cailor. In viitorul manej se va calari pe cai albi, pe muzica de Strauss, in spiritul scolii de echitatie de la Viena”, incheie Aniko Veres.
Business Start
· Pentru centrul de echitatie al lui Aniko Veres, cea mai buna perioada din punct de vedere financiar este vara, cand obtine un venit lunar de aproximativ 30 de milioane lei din cursurile de echitatie pe care le preda, in special copiilor din alte tari. De asemenea, mai castiga in fiecare an 15 milioane lei din inchirierea de trasuri cu ocazia nuntilor. · Afacerea se dezvolta foarte bine daca se investeste in servicii conexe, cum ar fi capacitati de cazare si restaurant pentru cei care vor sa practice echitatia. · Pentru acest tip de afacere, in viitorul apropiat piata se va afla cu siguranta in expansiune. La marginea Bucurestiului s-au infiintat cateva astfel de locatii, preturile fiind cu mult mai mari decat ale centrului de echitatie din Carei. Pretul a 11 sedinte de initiere este de 2,5-3 milioane lei. Asta nu inseamna insa ca afacerea nu este un succes.· O alta sursa potentiala de venit ar fi vanzarea cailor de rasa. Aniko Veres a primit deja o oferta de 6.000 euro pentru un manz, pe care insa refuzat-o. Considera ca, deocamdata, echitatia nu reprezinta o afacere rentabila in Romania. Intrezareste insa sanse reale pentru dezvoltarea acestei ramuri.