Ați auzit de ANAF? Cum nu știți ce face el? Nu vi s-a poprit niciodată alocația copilului din cont? N-ați văzut nici la tv reclama ce nu urmărește să vândă nimic în care deasupra siglei ANAF scrie că România funcționează cu taxele tale? Dacă nu, trebuie să știți că ANAF înseamnă Agenția Națională de Administrare Fiscală, acolo unde tot nu se poate plăti cu cardul. Chiar dacă, pe 15 septembrie 2014, ministra Finanţelor, Ioana Petrescu, şi premierul Ponta ziceau că în 10 zile pregătesc o ordonanţă de urgență pentru a reglementa plata impozitelor cu cardul bancar. Cu precizarea că după reglementare vor mai trece 6-12 luni până când vor fi selectaţi furnizorii de POS-uri. Întrebarea care a apărut atunci a fost de ce-i nevoie de un act de importanţă naţională – o ordonanță de urgență – pentru a soluţiona o chestiune de organizare internă a ANAF? În definitiv, e o altă modalitate de plată.De ce la hipermarket POS-urile se pun de pe azi pe mâine? Au cheltuielile cu impozitele un alt statut în „coş”-ul românilor faţă de cele cu mâncarea?

În fine, de când am scris prima oară în legătură cu acest neajuns a trecut atât de mult încât m-am plictisit să tot reiau subiectul. Dar trebui s-o fac fiindcă în Marea Britanie, de pildă, au fost desfiinţate toate casieriile unde se plăteau taxele cu cash, deoarece englezii preferă doar cardul. Tot acolo completarea formularului de taxe e la fel de simplă precum înregistrarea pe Facebook. Nu trebuie să mergi la vreun ghișeu. Doar la primitivii de români nici măcar POS nu există la ghișeele ANAF sau ale Poștei și trebuie să-ți plătești impozitele cu sacoșa de bani în locul cardului. Primitivi sau nu, cert este că Fiscul a restrâns foarte mult valoarea plăţilor cash ce se pot efectua între persoanele fizice şi companii. Firesc ar fi fost, în aceste condiţii, ca administraţiile financiare să fie primele care să descurajeze plăţile în numerar la ghişeele lor. Însă se întâmplă exact pe dos. Deşi statul aproape că a interzis plăţile în cash pentru sectorul privat, datoriile la stat pot fi achitate doar cu bani gheaţă. Dar apropo de faptul că trebuie puse pe picior de egalitate cheltuielile cu alimentele, băuturile, benzina, energia electrică şi impozitele. Românii au carduri de credit cu care cumpără de la hipermarket ori de la furnizorii de utilităţi şi pot face respectivele facturi plan de rate. Ca să procedeze astfel şi cu impozitele trebuie să mai aştepte. Având în vedere acest lucru, Fiscul are datoria să le acorde contribuabililor posibilitatea de a beneficia de amânări la plata taxelor şi rescadenţări.

Cu alte cuvinte, pentru că nu au acces la creditul bancar, cu care să-şi eşaloneze plata impozitelor, „vinovatul” ar trebui să le acorde credit fiscal. O ultimă remarcă. Fiscul a tot refuzat să-şi îmbunătăţească colectarea taxelor pe seama plăţii cu cardul, dar, în schimb, a majorat accizele, ceea e nesustenabil pentru colectare pe termen mediu şi lung. Ca dovadă, două treimi dintre români declară că îşi achită cu greutate facturile.

Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe bloguluibalan.ro


Te-ar putea interesa și: