Jar in palma

Evenimentul i-a avut ca invitati pe domnii serban Alexandrescu, Creative Director Headvertising, Bogdan Manea, CD -Saatchi&Saatchi Romania, Bogdan Naumovici, CD – Leo Burnett Romania, Bradut Florescu, CD – DDB Romania si Liviu David, CD – D’Arcy. (Mister: femeile nu sunt creative in Romania?) Scriu aceste note din perspectiva ingrata a clientului publicitar. Prin definitie, el nu se pricepe la publicitate – spun creative gurus. Job description pentru client e oarecum similar cu personajul din b

Evenimentul i-a avut ca invitati pe domnii serban Alexandrescu, Creative Director Headvertising, Bogdan Manea, CD -Saatchi&Saatchi Romania, Bogdan Naumovici, CD – Leo Burnett Romania, Bradut Florescu, CD – DDB Romania si Liviu David, CD – D’Arcy. (Mister: femeile nu sunt creative in Romania?) Scriu aceste note din perspectiva ingrata a clientului publicitar. Prin definitie, el nu se pricepe la publicitate – spun creative gurus. Job description pentru client e oarecum similar cu personajul din binecunoscuta zicala: turcul plateste! Dar cu ce rezultate pentru businessul sau? Secret.

Mentalitatea „de ce nu suntem si noi la nivel occidental?” face inca victime in publicitatea romaneasca, desi s-a progresat mult de la celebrul spot „V-am prins, vrajitoarelor!” Am avut ocazia sa fiu expus indelungat la publicitatea britanica – poate cea mai buna din lume; exista acolo multe lucruri originale, dar si o cantitate imensa de „subproduse” publicitare, dar cu o calitate, cred: vand – un fapt care este verificabil. Iar distanta in raportul original/repetitiv (slab) dintre Romania si Marea Britanie este mai mica decat s-ar putea crede.

Echipele de creatie (si pentru a fi drepti, nu numai de la noi) traiesc intr-o lume a lor, in care produc – pentru a-l cita pe David Ogilvy – „nu pentru a vinde, ci pentru a culege aplauze” si a obtine un premiu la Cannes (sau Portoroz). Daca mai si vand, cu atat mai bine. Nu am vazut cifre de vanzari (modestie, confidentialitate de neinteles?) sau confirmari ale studiilor de cercetare potrivit carora spotul X sau printul Y a fost productiv. Am remarcat insa dispretul pentru comert ca masura de valoare si aprecierea artistica vazuta ca scop in sine. Nu cumva amestecam lucrurile? Iata de ce nu suntem inca la nu stiu care nivel – pentru ca ei, occidentalii, (mai si) vand si (mai si) spun cat vand gratie spotului cu pricina.

Celebrul spot cu taranul si rosia (citeste eticheta etc.) a fost aparat cu dintii de agentii in fata criticii. L-am inteles de la prima difuzare; dar sunt educat in domeniu si, in plus, sunt si pasionat. Multa lume – cei multi care NU citesc eticheta, si care erau in target – nu l-au inteles. Customer behaviour change theory nu m-a convins. Ce efect a avut spotul? A avut cineva profesionalismul sa faca o cercetare si sa prezinte rezultatele? Nu – sau cel putin eu nu sunt la curent. Se pare ca nici agentiile – efectul sugerat sarcastic a fost ca ar fi crescut vanzarile la televizoarele cu ecran lat. Poate ca se spera ca va lua un premiu. Il merita pe deplin, cred eu – e original. Dar nu aici e clou-ul.

Vreau sa ma fac bine inteles – nu am nimic contra premiilor pentru originalitate. Dimpotriva – originalitatea trebuie incurajata. Cu toate acestea, menirea publicitatii e sa vanda produse, servicii, idei – in primul rand. Daca asta se face uneori in detrimentul originalitatii, dar in sprijinul vanzarilor – fie-mi ingaduit sa cred ca e mai bine decat invers.