Cum ați ajuns să faceți parte din echipa revistei Capital?

Urmăream revista Capital cu atenţie încă de la intrarea ei pe piaţă, în 1992. Cititor fidel, nu cred că ratasem vreo ediţie. Colecţionam Capital. Formula grafică deosebită, abordările editoriale inedite, temele alese, dar mai ales scriitura mă atrageau pentru că ele defineau stilul şi prestanta unei publicatii care mie mi se părea că este unică şi inconfundabilă. Şi chiar era. Aşa că decizia de a trimite un CV atunci când am zărit într-unul dintre numerele din primăvara anului 2004 un anunţ de angajare a venit spontan. Câteva zile mai tarziu am fost chemat la un interviu. „Noi facem mereu angajări“, mi s-a spus. Şi nu, nu era vorba despre nevoia acută de a stopa o hemoragie de ziarişti, aşa cum greşit s-ar putea înţelege, ci despre o preocupare înțeleaptă de a aduna ”mâini bune” pentru a menţine ridicat nivelul unei reviste care devenise principalul şi cel mai respectat reper al presei de business din România. Am primit jobul după o discuţie de un sfert de oră cu directorul publicaţiei. Nu îmi imaginam pe atunci că vor urma șapte ani de Capital.

Numiți un articol/subiect publicat în Capital care a avut un impact major pentru societatea românească.

Îmi place să cred că fiecare ediţie a Capital a conţinut “ingrediente” care au contribuit la anumite schimbări în societate. Mă refer la cele subtile, petrecute la nivelul mentalului cititorilor revistei, cărora ne-am străduit în permanenţă să le oferim abordări inedite, revelatorii, şi astfel să îi ajutăm să vadă în profunzimea, dar şi în perspectiva evenimentelor, schimbărilor, deciziilor care i-au influentat sau îi pot influenţa. Cred că această capacitate a unei publicaţii de a se mentine într-un mod profesionist, echilibrat şi corect alături de cititorii ei – cei care reprezintă societatea şi pot determina schimbări începand cu cele de la nivel individual –  este cu adevărat meritorie, şi nu neapărat numărul de “tunuri” de presă, ori, forţând un pic ideea, al guvernelor clătinate de dezvăluirile jurnalistice.

Ce dificultăți a întâmpinat revista Capital în anii în care ați lucrat aici?

 

Cea mai dificilă provocare a fost să menţinem relevanta publicaţiei pentru cititorii ei, într-un moment în care segmentul revistelor de business începuse să se aglomereze. De aceea, poate mai mult ca oricând, la fiecare şedinţă de sumar, întrebările recurente, stresante chiar pentru echipă, au fost: ”Cu ce îl ajută pe cititor informaţia aceasta? Pe cine interesează acest subiect şi cu ce îi poate schimba optica?”. Capital a fost mereu una dintre cele mai citate publicaţii de către posturile de televiziune, radio, portaluri de ştiri şi reviste. Ăsta a fost un subiect de mândrie pentru noi, dar şi o confirmare că temele alese au reuşit să atingă cu succes puncte nevralgice de pe agenda zilei. Privind în urmă, da, a fost nevoie de reinventări, de soluţii nu mereu uşor de aplicat, mai ales într-un context în care presa tipărită, sub presiunea digitalizării conţinutului, începuse să traverseze una dintre cele mai puţin faste perioade din istoria sa. Că au fost decizii bune sau mai puţin inspirate, cei 25 de ani pe care revista i-a acumulat vorbesc de la sine.

Vă amintiți o întâmplare specială din perioada în care ați lucrat la Capital?

Au fost multe momente speciale, dar rămân cu amintirea dimineţilor de vineri, când pe biroul meu ajungea direct de la tipografie un exemplar din următorul număr Capital. Era rezultatul muncii unei echipe pe care încercam să îl evaluăm detaşat, obiectiv, cu mintea şi cu ochii cuiva care răsfoieşte revista pentru prima dată. ”Este, oare, un număr bun, mai interesant decât anteriorul?”, era întrebarea pe care ne-o puneam de fiecare dată. Răspunsul corect l-au dat întotdeauna cititorii.

Ce mesaj aveți pentru cititorii de astăzi ai Capital?

Să discearnă între ştiri şi non-ştiri, între informare şi dezinformare, între jurnalism şi non-jurnalism. Şi să rămână alături de Capital, pentru că astfel vor susţine presa care oferă conţinut relevant şi de calitate.