Inteleg foarte bine aceasta situatie si sunt ingrijorat de soarta acestui business deoarece, in conceptia mea, acesta face parte din patrimoniul national. Evident, prin business inteleg acele afaceri si acei oameni de afaceri care au stiut si stiu sa foloseasca atributele pietei libere, care au dovedit curaj, spirit antreprenorial si care creeaza locuri de munca si alimenteaza veniturile bugetare. Acest business reprezinta cel mai palpabil element al trecerii la economia de piata. In mare pericol, dupa integrare, va fi si partea neagra a business-ului romanesc, dar sper ca aceasta se va diminua mult, chiar daca nu va disparea in totalitate.
Deci, adevaratul business este in pericol pentru ca nu este integral pregatit sa treaca de pe o piata mica si neconsolidata concurential pe o piata mare si concurentiala, in timp ce business-ul negru este in pericol pentru ca trece de la relatii clientelare la relatii de piata. Sunt situatii diferite si nu merita sa comentam decat prima situatie.
Comentariul, dupa parerea mea, ar trebui sa inceapa cu o intrebare: avand in vedere ca adevaratul business romanesc nu este pregatit pentru acceptarea integrarii la 1 ianuarie 2007, isi poate permite Romania riscul sacrificarii unuia dintre putinele rezultate pozitive ale tranzitiei pe altarul calendarului politic al integrarii? Nu ar mai trebui asteptat pana cand vom avea garantia ca nu vom pierde ceea am putea numi capitalism autohton?
O astfel de intrebare da nastere, insa, la cel putin alte trei intrebari: a) ce garantii putem avea ca, intr-o perioada de timp data, business-ul va avea capacitatea financiara, tehnica si manageriala pentru a se pregati; b) ce garantii avem ca, pe parcursul acelei perioade, business-ul nu va actiona in mod deliberat pentru sabotarea integrarii, in dorinta de a-si mentine la dispozitia sa o piata aflata in afara cadrului liber concurential?; c) ce garantii avem ca pierderea pricinuita la nivel national de intarzierea integrarii va fi macar compensata, daca nu depasita, de rezultatele superioare si eficienta sporita la nivel national, pe care le va obtine business-ul, ca urmare a acordarii unui termen de gratie? Pe romaneste, putem da vrabia din mana pentru cioara de pe gard? Problema se inscrie intr-o arie mai larga (o putem numi a filozofiei integrarii) de abordare, care ar trebui sa analizeze gradul de integrare al interesului business-ului nationl in interesul national. Cu alte cuvinte, analiza unui aspect al comportamentului omului de afaceri roman, pe care l-asi numi patriotism economic, si care ar trebui sa arate cat din decizia investitionala este influentata de factori de eficienta economica si cat de factori de natura patriotica. (De exemplu: pana la ce limita ar fi dispus un om de afaceri roman sa accepte o reducere a beneficiului prin dezvoltarea unei afaceri in conditiile mai slabe ale mediului de afaceri romanesc, in loc sa dezvolte acea afacere intr-un mediu economic strain, dar mai profitabil, motivat de dorinta de a crea locuri de munca si venituri bugetare in Romania, si nu in alta parte).
Cel putin deocamdata, realitatea romaneasca nu ofera garantia unui astfel de comportament. Din contra, realitatea tinde sa accentueze o alta latura a comportamentului omului de afaceri roman, aceea a oportunismului economic. S-a dovedit ca orice oportunitate este imediat folosita pentru obtinerea unor cote mari de profituri conjuncturale facile si pe termen scurt, in dauna unor preocupari pentru consolidarea pe termen lung a unor conditii de permanentizare a unei cote rezonabile de profit. Din acest motiv, cred ca acordarea unui termen de gratie businessu-lui romanesc prin amanarea integrarii nu ar duce la o pregatire serioasa a acestuia pentru conditiile concurentiale ale pietei unice, ci la o adevarata dezlantuire de actiuni contra timp de tip “tunuri” pe principiul “dupa noi, potopul”.
Iata de ce, nu sunt de parere ca ar fi necesara o amanare a datei integrarii pentru a salva business-ul autohton.
“Acordarea unui termen de gratie business-ului romanesc prin amanarea integrarii nu ar duce la o pregatire serioasa a acestuia pentru conditiile concurentiale ale pietei unice.”
Mircea Cosea este deputat liberal si are statutul de observator din partea Parlamentului Romaniei pe langa Parlamentul European.
