Oficialii guvernamentali au luat cu greu note de trecere la capitolul comunicare publică din partea specialiştilor în domeniu, consultaţi de Capital. În lipsa unei strategii coerente şi a unor comunicatori calificaţi, ieşirile în presă ale oficialilor statului nu fac decât să întreţină starea generală de confuzie a populaţiei.
Sete de imagine, amatorism, confuzia consistenţei discursului cu popularitatea, haos, lipsă de predictibilitate, promovarea anormalului, impresia de pompierism şi neputinţă, puţină informaţie. Sunt cuvintele pe care le folosesc specialişti în comunicare pentru a evalua calitatea şi eficienţa felului în care autorităţile statului au comunicat măsurile anticriză. „Suntem în recesiune economică, nu în stare de asediu“, subliniază Gilda Lazăr, director corporate affairs la compania JTI România. Pentru că aceasta este impresia pe care autorităţile o lasă populaţiei, alături de o stare de confuzie generată şi de aparenta dispariţie a separaţiei puterilor în stat: preşedintele Traian Băsescu face anunţuri în locul Guvernului, iar Guvernul se foloseşte excesiv de ordonanţe de urgenţă, eludând legi în vigoare şi fiind, practic, cel care face legea în locul Parlamentului, afirmă specialiştii contactaţi de Capital.
„Eficienţa oricărui act de comunicare se măsoară prin rezultatele acestuia. În cazul de faţă, rezultatul pare să fie neîncredere pe toate palierele în capacitatea Guvernului de a gestiona situaţia în care se află România“, consideră Andrei Botez, director de strategie la Inpublic, o companie de consultanţă în cercetare şi comunicare strategică. „Nu putem spune că autorităţile comunică bine când peste 80% din populaţie consideră că ţara merge într-o direcţie greşită, mai puţin de 30% aprobă activitatea primului-ministru, iar tendinţa acestor cifre este nefavorabilă“, completează el. Concret, măsurătorile companiei arată o scădere a opiniilor favorabile lui Emil Boc de aproape 10% între lunile martie şi mai ale acestui an.
Dincolo de cuvinte, nu e nimic
„A fost o comunicare sub nivelul unor instituţii publice care au pretenţia să facă o guvernare de calitate. Dar este o comunicare ce reflectă exact calitatea guvernării. Au lăsat să se vadă că nu au fost suficiente deliberări, că nici măcar nu au discutat suficient între ei“, spune şi Dumitru Borţun, preşedintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice.
Iar greşelile pe care mai-marii le-au făcut la nivel de comunicare denotă înainte de toate lipsă de profesionalism. „Lipsa de coerenţă, consistenţă şi viziune, nesiguranţa, faptul că nu poţi pune bază pe ceea ce comunică oficialii, schimbarea mesajului de la o zi la alta şi de la un transmiţător la altul, confuzia de roluri guvern-partid-preşedinţie, propria neîncredere a oficialilor în mesajul transmis, ridicarea excepţionalului şi a urgentului la rang lege“ sunt principalele erori de comunicare identificate de Gilda Lazăr. Cea mai gravă greşeală rămâne intervenţia lui Traian Băsescu pentru a anunţa eventualele măsuri de reducere a salariilor şi a pensiilor pe care Guvernul urma să le pună în aplicare.
Cum ar trebui făcut un anunţ de tipul acesta? „Printr-o comunicare prealabilă responsabilă, explicită, informând, motivând, vorbind despre alternative sau consecinţe, alegând un purtător de mesaj competent, care să susţină dialogul cu presa, cu analiştii economici, cu instituţiile străine, în mod competent şi credibil“, spune Cătălina Stan, CEO la firma de relaţii publice BDR Associates. „Printr-un anunţ oficial al Guvernului, care să evoce această posibilitate, cu scopul de a preîntâmpina construirea unor zvonuri în spirală, ce pot escalada până la isterie“, completează şi Simona Dan, CEO la Rogalski Grigoriu Public Relations.
Ce rol au profesioniştii în comunicare?
„În astfel de condiţii, acţiunile autorităţilor şi mesajele lor trebuie să întâlnească valori social dezirabile, precum onestitatea, preocuparea şi responsabilitatea, de care oamenii au nevoie pentru a-şi păstra încrederea“, mai spune ea. Acestea s-au pierdut însă de mult, şi după cum remarcă şi Dumitru Borţun, nici măcar nu se mai încearcă salvarea aparenţelor. „Toate deciziile au venit ca nişte sentinţe, tipic pentru statele birocratice şi poliţieneşti, care nu respectă acel contract social care există de la Rousseau încoace. Nu îi mai interesează nici să dea explicaţii şi nici nu mai întreabă. Până şi Ceauşescu mai salva nişte aparenţe, organiza nişte congrese, vorbea la un moment dat de democraţie socială“, subliniază el.
Unde este purtătorul de cuvânt în tot acest haos? „Acesta poate acţiona numai în limitele politicilor publice adoptate de instituţia pe care o reprezintă. Nu cred că Ioana Muntean (purtătorul de cuvânt al Executivului, n.red.) putea face mai mult decât a făcut“, crede Andrei Botez. Însă, este evident că este nevoie ca rolul purtătorului de cuvânt să aibă o importanţă crescută, dar şi să fie ascultat de politicieni. Iar pentru a se putea impune în faţa unor personalităţi care ocupă cele mai importante funcţii în stat trebuie să fie buni profesionişti, absolvenţi ai unor facultăţi de profil, şi nu foşti ziarişti. „Să dai unui jurnalist rolul de purtător de cuvânt este tot un semn de ignoranţă. Politicienii fac asta gândindu-se că un fost ziarist ştie cum să manipuleze mai bine presa, dar nu îşi dau seama că ziariştii nu sunt aşa oneşti, aventurieri cum îi idolatrizăm noi, şi vor privi cu invidie pe cel plecat dintre ei, îl vor taxa“, spune Dumitru Borţun.
În Franţa, spre exemplu, această problemă a fost rezolvată prin acordarea rolului de purtător de cuvânt ministrului educaţiei. „Este o variantă mai bună, este un om care are forţă. Însă structurile slabe nu îşi aleg purtători de cuvânt astfel de oameni, pentru că purtătorul de cuvânt trebuie să poată fi sacrificat la nevoie. Practic, el este un paratrăznet“, completează Borţun. Şi, coroborat cu o serie de traininguri de specialitate care ar trebui urmate de cei care ocupă funcţii înalte în stat, gravele erori de comunicare pot fi eliminate. „De exemplu, expresii de tipul «vă spun cu toată sinceritatea» sau «…şi în conformitate cu legea», pe care un proeminent ministru le foloseşte constant, aproape în fiecare interviu sau apariţie publică, transmit exact contrariul celor spuse: adică afirmaţiile nu sunt sincere, sau «soluţionarea» problemei se abate de la litera legii“, spune Cătălina Stan.
La nivel european, gafele autorităţilor nu sunt încă foarte vizibile, „norocul“ fiind datorat unor probleme de mai mare interes pentru Occident, precum criza acută din Grecia, care este cap de afiş în Austria, de exemplu. „Publicul european nu este foarte bine informat asupra deciziilor luate de guvernul român, lupta continuă cu FMI sau decizia judecătorilor de a nu permite tăierea pensiilor“, explică Christian Passin, manager pentru sud-estul Europei al Academiei Politice a Partidului Popular Austriac. „Deocamdată, acestea sunt teme de interes doar pentru experţi, care sunt interesaţi de situaţia financiară şi politică a ţării“, mai spune el. Însă exact opinia acestor experţi este căutată de companiile care ar fi interesate să facă investiţii în România. Fără îndoială, dacă guvernanţii nu ţin cont de sfaturile specialiştilor şi nu îşi revizuiesc discursul, este doar o chestiune de timp până când impresia de neprofesionalism şi confuzie se va propaga la nivel european, într-un moment în care, din păcate, România nu e prea îndrăgită.
Şuetele comunică setea de imagine, iar demnitarii practicanţi ai acestor dialoguri sterpe demonstrează că nu au clasa politicianului rafinat, căzând în amatorism şi derizoriu.
Cătălina Stan, CEO, BDR Associates
Modelul austriac
Fără glume Iris Brüggler este purtător de cuvânt al lui Reinhold Lopatka, secretar de stat la Ministerul de Finanţe în Guvernul Austriei. Ea spune că, atunci când este necesar să se anunţe reduceri salariale, trebuie să se explice oamenilor cât de important este să faci economii. „Dacă situaţia este foarte dramatică, nu ar trebui să existe glume în declaraţiile politice. Dar este de asemenea important să ai un discurs informal, pentru ca toată lumea să poate înţelege într-adevăr de ce trebuie urmate anumite etape economice“, spune ea pentru Capital.
Deschidere Purtătorul de cuvânt este, în Austria, legătura dintre jurnalişti şi ministere. Nu există un purtător de cuvânt al Guvernului. „În timpul unei crize, este important ca miniştrii să explice cei mai importanţi paşi politici cât mai des posibil“, mai spune Iris Brüggler, adăugând că nu este însă nevoie ca aceştia să fie prezenţi la talk-show-uri televizate, dar că ar trebui să acorde interviuri şi să organizeze conferinţe de presă pentru a explica situaţia.
Este de dorit ca justificarea «acum nu mai este timp pentru alte măsuri decât de cele anunţate» să nu mai fie un laitmotiv al comunicării autorităţilor cu publicul.
Gilda Lazăr, corporate affairs director, JTI România
La ce trebuie să lucreze guvernul
– să folosească logica în discurs, să-şi alinieze mesajele, să comunice clar, fără atacuri sau ironii (Simona Dan)
– să întărească instituţia purtătorului de cuvânt, prin voinţă politică; să facă o selecţie severă a celor ce asistă în prezent aceste departamente în instituţii, care adesea coexistă inexplicabil cu altele, de presă sau PR (Cătălina Stan)
– dacă obiectivul Guvernului este să construiască încredere, trebuie să demonstreze viziune şi capacitate în îndeplinirea angajamentelor; în astfel de perioade, nu îşi poate permite să fie lipsit de transparenţă, confuz sau ipocrit (Andrei Botez)
– să elimine impresia de stare de asediu, de anormalitate, de pompierism, de însăilare la repezeală, de lipsă de busolă, de neputinţă (Gilda Lazăr)
– să aibă iniţiativa unei legi a comunicatorului public, în care să se specifice clar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ocupanţii acestor posturi, lege care să fie şi respectată (Dumitru Borţun)
