ARIS are pretentia ca daca, de exemplu, un ceh vrea sa investeasca in Romania, sa prezinte agentiei un plan de afaceri, sa-i dovedeasca ca va importa doar utilaje noi si sa angajeze doar someri, in plus fata de cei 100.000 de euro. Cei care sustin respectiva legislatie au de partea lor argumentul ca exista reglementari similare in toate statele occidentale, ceea ce este absolut corect. Doar ca Romania nu se poate compara, din nici un punct de vedere, nici macar cu celelalte state din Europa Centrala, cu atat mai putin cu democratiile occidentale. Pentru noi, atragerea de capital strain este vitala, iar pretentiile privind dimensiunea companiilor pe care le dorim ca investitori sunt absurde. Cifrele arata ca sectorul privat reprezinta peste jumatate din produsul intern brut, iar majoritatea covarsitoare a sectorului privat este reprezentata de firme mici sau mijlocii. Deci, tocmai acei mici investitori sunt responsabili pentru functionarea economiei romanesti, oricat de mult am dori noi sa avem doar companii de talia multinationalelor. Faptul ca vin din Romania, Belgia sau Israel nu le altereaza statutul de oameni de afaceri sau de investitori decat in ochii autoritatilor romane, care vor cere israelienilor sa prezinte, inainte de a investi, tone intregi de documente care sa justifice si sa sustina afacerea pe care doresc sa o inceapa.

Un singur lucru par a uita oficialii guvernamentali: decizia de a investi reprezinta un risc, nu un privilegiu, mai ales intr-o tara atat de instabila legislativ ca Romania. Oamenii de afaceri vin aici pe banii lor, cu o anumita idee privind ceea ce poate merge si ce nu. Sa dictezi unui investitor ca, pe banii lui, sa accepte conditii absurde, cum ar fi aceea de a angaja doar someri sau de a lucra doar cu utilaje noi, este ca si cum i-ai spune ca n-are decat sa faca afaceri in alta parte. ARIS ingradeste astfel, in mod inutil, libertatea investitorului de a decide in ce sa-si plaseze banii si cum sa-si administreze afacerea.

Cu investitii straine in valoare de 400 de dolari pe cap de locuitor, Romania isi poate permite cu greu sa se compare cu alte tari din regiune. Poate ca legislatia care descurajeaza investitorii mici sa vina aici este justificata prin aceea ca va impiedica infiintarea unor firme – paravan pentru alte afaceri ilegale. Dar raman doua lucruri nerezolvate: chiar daca are de gand sa aduca in Romania 100.000 de euro sau patru milioane de dolari, investitorul va fi obligat sa treaca printr-o procedura birocratica inutila, sa dovedeasca ca in tara de origine a avut o activitate similara cu cea pe care intentioneaza sa o desfasoare in Romania si asa mai departe. In al doilea rand, cu siguranta ca actuala legislatie nu va impiedica afacerile ilegale: cine controleaza indeplinirea planului de afaceri, angajarea de personal si indeplinirea tuturor conditiilor? ARIS? Politia? Ministerul de Finante?

Din doua una: ori respectivele reglementari sunt o dovada de aroganta a autoritatilor, care au ajuns sa strambe din nas la investitorii fara pedigree, ori avem in fata o alta mostra de absurditate legislativa, nascuta din dorinta de a fi pe placul vesticilor.