Deprecierea leului în faţa valutelor occidentale oferă unor companii autohtone ocazia să crească nejustificat preţul produselor sau al serviciilor.

Afost o vreme în care scumpirea benzinei sau modificarea ratei de schimb a monedei naţionale era imediat folosită ca argument în favoarea majorării preţurilor sau al tarifelor. Nu de puţine ori, o creştere cu 10% a preţului la pompă sau o depreciere de 10% a cursului valutar s-a tradus printr-o scumpire cu exact aceleaşi procente a produselor şi serviciilor, contrar logicii matematice şi economice. După câţiva ani de pauză, recenta devalorizare galopantă a leului a reînviat această practică.

„Preţurile produselor din carne ar putea creşte, progresiv, cu 5% până la 18%, iar presiuni în acest sens au început deja să facă procesatorii care utilizează materie primă importată «la negru» şi care trebuie să o plătească pe termen foarte scurt”, afirmă Sorin Minea, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii şi proprietarul grupului Angst. El spune că firmele care lucrează legal au un răgaz contractual de 30 până la 60 de zile pentru achitarea materiei prime aduse de peste hotare, „aşa că mai putem rezista o lună, o lună şi jumătate, deşi cu toţii suntem pe pierdere financiară în decembrie şi ianuarie”.

Ceva mai reţinuţi, reprezentanţii industriei de lactate susţin că eventualele scumpiri ar putea ajunge la maximum 5%. „Vor fi şi companii care vor prelua în totalitate asupra lor efectele negative ale devalorizării leului, ştiind că piaţa este oricum în scădere la începutul anului şi că o creştere de preţ le poate afecta serios poziţia”, explică Valentin Blănaru, director executiv al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).

Unde scârţâie argumentul scumpirii

Luate la bani mărunţi, scumpirile anunţate mai sus şi justificate, aparent, de devalorizarea cu 13% a leului într-o lună şi jumătate nu stau în picioare. În cazul cărnii, de pildă, nu toată materia primă se importă şi, oricum, în costul final al produsului i se alătură cheltuieli mult mai puţin dependente de curs, precum forţa de muncă, utilităţile sau amortizarea investiţiilor. În cazul lactatelor, doar 30% din materia primă se importă. Mai mult, potrivit fermierilor, în ultima lună, companiile din domeniu le-au plătit cu 15%-20% mai puţin pentru laptele preluat.

„Este clar că aceste companii nu se gândesc la mecanismul de formare a preţului, mai ales că nu le cere nimeni să se justifice, să explice legătura dintre costuri şi preţuri”, spune Constantin Ciutacu, director general adjunct al Institutului Naţional de Cercetări Economice. Acesta crede că problema este „una mai generală”.

„Atâta timp cât statul tolerează, pentru companiile din telecomunicaţii, dezvoltatori imobiliari, constructori, dealeri auto şi mulţi alţi prestatori de servicii, exprimarea preţurilor şi tarifelor în altă valută decât cea naţională, ceea ce face ca în situaţii ca aceea de faţă preţul în lei să crească semnificativ, consumatorul va avea de suferit. Mai mult, se inhibă astfel dezvoltarea competitivităţii companiilor autohtone”, declară Ciutacu.

Scumpirile artificiale umflă rata inflaţiei

Nici în cazul produselor provenite 100% din import scumpirile nu se justifică decât parţial. În multe domenii se poate apela, cu cheltuieli minore, la măsuri de protecţie împotriva fluctuaţiilor de curs valutar. De exemplu, distribuitorii pharma şi marile reţele de magazine se protejează prin contracte futures şi politici de hedging.

„Momentan, nu simţim niciun fel de efect al deprecierii leului. Importăm foarte puţin şi majoritar în dolari, pentru care avem contracte futures”, a declarat, pentru Mediafax, Andreea Mihai, directorul de marketing al Carrefour România.

Pe lângă alimentele de bază, pe lista scumpirilor cel puţin discutabile apar şi benzina şi motorina. Motivând interzicerea combustibililor tip Euro 4 şi înlocuirea lor cu produse tip Euro 5, dar şi creşterea accizelor, la care s-a adăugat şi creşterea cursului de schimb la care se calculează acestea (3,73 lei pentru un euro faţă de 3,35 lei pentru un euro în 2008), de la 1 ianuarie preţul carburanţilor auto a crescut cu până la 20 de bani pe litru. Aceasta în timp ce, pe plan extern, preţul barilului de petrol a coborât până la 36 de dolari, valorând în prezent cu 75% mai puţin decât în urmă cu jumătate de an.

Şi distribuitorii de gaze naturale par a se pregăti să facă primul pas spre a cere o mărire a tarifelor. „Ţinând cont că Distrigaz Sud are expunere pe dolar, prin importurile de gaze naturale şi creditele în valută contractate, putem aprecia că societatea este expusă indirect la deprecierea leului faţă de euro”, se arată într-un comunicat al companiei.

Este lesne de observat că atât carnea şi produsele lactate, cât şi combustibilii auto sau gazele sunt produse din categoria celor cu cerere inelastică. Cu alte cuvinte, dacă poţi amâna achiziţionarea unui apartament, a unui autoturism sau a unui televizor, nu poţi renunţa decât în mică parte la mâncare, la transport sau la încălzirea locuinţei.

Este clar că producătorii şi furnizorii din aceste domenii nu se tem că scumpirile ar putea duce la o scădere semnificativă a consumului, mai ales că se bazează pe o lungă „tradiţie” în acest sens. De exemplu, potrivit datelor furnizate de Petrom, în primele nouă luni din 2008, interval în care preţul combustibililor a atins un record absolut, vânzările în reţeaua de benzinării a companiei au fost cu 25% mai mari decât în aceeaşi perioadă a lui 2007.

Indicele preţurilor de consum va avea şi el de suferit, având în vedere că produsele din carne au o pondere de 9,45% în coşul inflaţiei, combustibilii reprezintă 7,38%, telefonia – 5,46%, lactatele – 4,81%, iar gazele – 3,67%.

Luând în calcul modul în care se estimează că vor evolua preţurile din fiecare sector menţionat sub efectul devalorizării leului şi presupunând că rata de schimb se va menţine la o medie de 4,2 lei pentru un euro întregul an, se poate evalua că acestea vor avea un impact de nu mai puţin de trei puncte procentuale asupra unei inflaţii estimate la sub 6% pentru 2009.

Situaţia nu este, desigur, bătută în cuie – redresarea mai mult sau mai puţin rapidă a monedei naţionale, reorientarea spre furnizori mai ieftini sau reducerea marjelor de profit ar putea face ca, în cele din urmă, lucrurile să nu stea chiar aşa de rău.

«Atâta timp cât statul tolerează folosirea altei valute decât cea naţională, ceea ce face ca în situaţii ca aceea de faţă preţul în lei să crească semnificativ, consumatorul va avea de suferit.»
Constantin Ciutacu, director general adjunct, Institutul Naţional de Cercetări Economice

13% din valoare a pierdut, de la începutul lunii decembrie, moneda naţională în faţa euro. Raportată la nivelul mi­nim din 2008, scăderea este de 24%, iar faţă de ni­ve­lul minim din 2007, avem de-a face cu o reducere de 38%

PE CINE MAI LOVEŞTE DEPRECIEREA LEULUI

TRANSPORTATORII, mai ales cei care lucrează pe destinaţii externe, vor avea de suferit de pe urma devalorizării monedei naţionale – ei trebuie să achite taxe de infrastructură, combustibililul şi diurna în valută pe tronsoanele parcurse peste hotare. Se adaugă scăderea semnificativă a comenzilor interne, cauzată de reducerile importante de producţie din industria autohtonă.

CONSTRUCTORII vor fi şi ei afectaţi – o parte din materialele utilizate provin din import. În plus, sunt destule companii care au achiziţionat, în leasing în valută, unelete şi utilaje, ratele fiind astăzi cu peste 10% mai mari decât în urmă cu o lună.

FARMACEUTICE, unde am putea asista la o scădere a importurilor şi la o înlocuire a respectivelor produse cu unele din producţia internă. De asemenea, pentru că regulile impuse de autorităţi nu le permit să crească prea mult preţurile medicamentelor, farmaciile ar putea compensa pierderile scumpind produsele cosmetice comercializate.

ASIGURĂTORII se tem de eventuale scăderi ale vânzărilor în domeniul poliţelor facultative exprimate în euro (în special cele de viaţă şi cele casco), care au devenit semnificativ mai scumpe după ce leul a depăşit nivelul-record de depreciere din 2004.

PIAŢA AUTO, un alt domeniu în care preţurile sunt exprimate în euro, are şanse mari ca devalorizarea monedei naţionale să îi alunge şi pe puţinii clienţi rămaşi.